Psihicul e mai important decat fizicul.

Psihicul e mai important decat fizicul.

 

 

Intreba un amic pe facebook, extrem de nedumerit: cum se poate ca in tur unii sa fie tigri si ceilalti pisoi, iar in retur pisoii sa devina tigri si invers?

Eu am pus totul pe seama suporterilor. Acasa, in fata propriilor suporteri, joci altfel. Raspunsul este corect, dar doar partial.

Ideea de baza sta sus. La cap.

Meciul la care se referea acel amic este Barcelona – PSG, dar fix la fel stau lucrurile si-n cazul Napoli – Real. Cand ai sanse de calificare si crezi in ele, joci uimitor. Dai 1-0, dai 2-0, dai 3-0. Iei un gol, te tai. Apoi tot un gol te face sa speri. Si mai dai unul. Si inca unul.

Vreau sa fac abstractie de arbitraj si de alte discutii colaterale. Si eu sunt convins ca arbitrul a tinut cu Barca si ca aceasta nu merita sa se califice. Chiar cred ca in fazele urmatoare se va gasi o echipa, Real sau Bayern posibil, sa dea de pamant cu Barcelona. Sa ii arate PSG-ului ce trebuia sa faca. Exact cum in 2006 s-a gasit o echipa care sa invinga pe Middlersbrough, echipa care, pana atunci, avusese reveniri de senzatie in 3 randuri, inclusiv revenirea din meciul cu Steaua.

De ce am vorbit si de Napoli – Real? Pai acolo s-a intamplat la fel: Napoli, purtata de la spate de suporteri, a jucat foarte bine in prima repriza. A facut 1-0, putea face 2-0. Daca facea 2-0 era cu totul alt meci. Dar n-a facut. Dupa ce Real a dat primul gol s-a terminat. Napoli a picat psihic, iar Realul a devenit echipa pe val. Ce a urmat a fost o simpla formalitate.

Nu sunt eu adeptul vracilor motivationali, nu cred in ideea de dezvoltare personala, asa cum este livrata in 90% din cazuri. Dar sunt de acord ca psihicul e mai important decat fizicul. Si sunt de acord ca un sportiv bun este, intai si intai, un sportiv cu psihic bun. Cu spirit de invingator. Iar in loc de sportiv puteti pune ce doriti voi.

E drept, nu este de ajuns sa crezi, iti trebuie mult mai multe chestii. E falsa ideea ca daca iti doresti poti muta muntii din loc. Degeaba iti doresti daca nu poti. Pe de alta parte, nu vei putea niciodata daca nu-ti doresti.

In incheiere, admitand ca psihicul e mai important decat fizicul, imi vine in minte alta intrebare: cat de mult valorizam psihologii? Stiti voi, psihologul, acel nene la care se duc doar aia care au probleme cu capu’. Ala care nu e doctor, dar care trateaza nebunii… Ala pe care nu-l vrei in cercul de prieteni pentru ca te va (psih)analiza, te va eticheta, te va citi. In acest sens, imi vine-n minte proaspat vizionatul film Ana Mon Amour. (poza cover este luata de pe SkySports). Salutari BLOGOSFERICE tuturor!

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !