Propriul stil vestimentar

 

Am vrut sa scriu acest articol in mai multe randuri. El exista in draft inca din luna martie a acestui an. Avem nevoie de un imbold pentru a-l scrie, iar imboldul a venit de la Alexandru Nestian.

Pentru a nu fi nevoiti sa parcurgeti tot articolul linkuit mai sus (nu d-alta, dar s-ar putea sa va pierdeti printre link-uri, platite sau nu), va fac rezumatul: autorul da sfaturi barbatilor in privinta vestimentatiei la conferintele de online (tip WebStock, Social-Media Summit), toate sfaturile acestea avand ca unica finalitate „poate asa nu vom mai vedea astfel de poze). Poza data ca exemplu este cea de mai jos.

Acum sa va zic sta treaba cu propriul stil vestimentar si de ce am refuzat, refuz si voi refuza sa ascult sfaturile specialistilor in moda. Asadar, in cazul meu, propriul stil vestimentar se bazeaza pe urmatoarele:

 

Hainele trebuie sa fie comode

 

Stiu ca uneori arata un pic aiurea, insa prefer hainele mai mari cu un numar. De asemenea, materialul e pe primul plan: imi place sa port bumbac, nu suport sa port polyester. Tolerez si inul, merge si vascoza, insa bumbacul, daca-i bine prelucrat, e prima optiune.

 

Hainele trebuie sa-mi placa mie, nu altora

 

Cand esti politician, faci ce vrea publicul. Te imbraci asa cum publicul a fost educat ca ar trebui sa te imbraci, te iei dupa tot felul de carti care spun ca rosul inseamna ceva, ca verdele inseamna ceva si ca galbenul inseamna cu totul altceva. Nu conteaza ce iti place tie, conteaza ce cred altii despre tine.

 

Culorile ma reprezinta

 

Stiti unde gresesc toti specialistii in moda? Simplu: ei se ghideaza DUPA POZA. Iti dau 10 poze, te pun sa alegi pe care o preferi, pe baza pozelor tu vei fi nevoit sa alegi hainele.

Esti blond/a, ai ochii albastri si esti slab/a? Apai imbraca-te asa! Culorile astea ti se potrivesc (si musai astea).

Nu ia nimeni in considerare personalitatea, nu ia nimeni in considerare comportamentul. De cate ori nu ati vazut femei in alb, aproape ingeri in poza, care urla din toate puterile si refuza sa zambeasca fie si pentru o secunda? De ce s-au imbracat acele persoane in roz? Le reprezinta rozul? Nici pe departe. Pur si simplu li s-a spus ca le-ar sta bine in roz si, conform normelor din moda, ele erau imbracate bine. In poze dadeau perfect. Pacat, insa, ca la hainele alea superbe au uitat sa asorteze si un zambet.

Invers: ati vazut vreodata vreun bal de absolvire a liceului? Ori vreun”banchet” de terminare a clasei a opta? Acolo veti vedea copii si adolescenti incorsetati de tot felul de accesorii vestimentare care se potrivesc cu felul lor de a fi ca nuca-n perete. Ei se uita la cravata ori la papionul de la gat cu frica, numarand minutele pe care le mai au de indurat. Abia asteapta sa le dea jos. Iar comportamentul lor arata demonstreaza cat de bine li se potrivesc hainele.

Totul pentru poze. Pozele arata perfect, ele sunt cele care vor ramane. Nu?

In cazul meu, din orice punct de vedere, culorile ma reprezinta. Nu una, ci mai multe. Cat de multe se poate. Si cat de intense se poate.

Sa va dau un singur exemplu: este o situatie, o disputa in societate. Oamenii se impart in fix 2 tabere, vor sa vada lucrurile in alb si negru. Fix in 2 culori. Unul ca mine vine si le spune ca mai sunt inca cel putin 2 alternative. Adica nu exista doar alb si negru. Exista culori, pe care le poti combina in diverse modalitati.

Normal, ar fi banal de simplu sa existe doar alb si negru.

Alte 2 exemple: nu imi plac filmele alb-negru (in situatii exceptionale accept, insa le-as prefera oricand pe cele color) si nu imi plac pozele alb-negru (la dracu’, ma imbrac colorat ca poza sa fie tot alb-negru?!).

 

Faptul ca doar eu ma imbrac asa e un lucru bun

 

Si asa ar trebui sa gandeasca toata lumea. Pentru mine, nu e nimic mai tragic decat sa vad o adunatura de oameni imbracati la fel, fie ca e vorba de elevi cu uniforma, fie ca e vorba de bancheri imbracati regulamentar. Costum negru, camasa alba si cravata. Da, cravata poate fi ce culoare doreste bancherul, oricum de la distanta, in poza, nu iese in evidenta. In poza, bineinteles, ca asta conteaza. POZA.

In cazul meu, nu exista sintagma Daca zece iti spun ca esti beat, du-te si te culca. Adica exista, dar nu vestimentar. Daca primii 10 pe care-i intalnesc in cale nu gusta stilul meu vestimentar, nu inseamna ca el este gresit. Eu prefer sa astept sa gasesc alte 5 persoane care se imbraca precum ma imbrac eu. Ele pot fi in Romania, in SUA, in China, in Mexic. Neimportant. Ele exista.

De altfel, dupa mine, nu exista stil vestimentar eminamente gresit. Bine, hai sa admitem faptul ca sosetele in sandale sunt un lucru complet gresit. Dar in afara de asta si alte maximum 3 chestii nu exista stil vestimentar gresit.

Steve Jobs se imbraca bine? Mie nu-mi placea, nu m-as fi imbracat ca el niciodata, dar faptul ca avea un stil al sau, unic, ma facea sa-l apreciez. Erau 2 chestii banale, negre, care, insa, il caracterizau.

Apropo, am explicat cate ceva despre propriul stil vestimentar si intr-un clip:

Cumpar tot timpul ceva nou

 

Asta va sfatuiesc si pe voi sa faceti. Gasesc ceva la reducere ori gasesc ceva ce-mi place? Cumpar. E drept, dulapul e din ce in ce mai plin, dar nu e ceva grav. In fond, eu am propria moda, nu depind de sezoane (sezonul asta se poarta asta, sezonul celalalt e deja demodat).

Daca veti cumpara haine doar pentru ca aveti nevoie (gen: mi s-a patat o pereche de pantaloni, trebuie musai sa-mi iau alta ori mi s-a rupt o pereche de pantofi, trebuie sa iau altii). Gresit. Ia tot timpul ce-ti place, ce-ti face cu ochiul, eventual prinde niste reduceri bune pe net ori in magazine. Toate hainele trebuie sa se potriveasca stilului tau vestimentar.

Nu ai propriul stil vestimentar? Nimic mai simplu:

 

Nu asculta pe nimeni cand iti alegi hainele!

 

Da, fix asta trebuie sa faci pentru a avea propriul stil vestimentar.

Foarte important: mergi singur la cumparaturi. E o mare eroare sa mergi insotit. Persoana care te insoteste te va influenta fara sa-ti dai seama!

Te uiti la haine, te duci la cabina de proba, le pui pe toti si vezi cum iti sta cu ele. Daca-ti plac, ia-le. Reactiile celorlalti sunt neimportante.

Eu am propriul stil vestimentar. Ma bucur de fiecare data cand reusesc sa ies in evidenta, fiecare critica ma incurajeaza. Poza de mai sus, data drept exemplu de asa nu, este una care-mi place si, drept urmare, ma veti mai vedea imbracat asa. Nu d-alta, dar din multe puncte de vedere e una dintre cele mai misto camasi pe care le am (apropo, e luata din Desigual, fara link, ca am dat bani pe ea, nu am piscotarit-o). Altfel, dupa acea poza am inserat alte cateva poze care imi caracterizeaza propriul stil vestimentar. Salutari LA MODA tuturor!