Cat ma influenteaza SI ACUM primul meu telefon
V-am zis de atatea ori despre importanta PRIMULUI lucru. Primul lucru, prima zi, prima oara cand …
Daca imi storc memoria imi amintesc TOATE telefoanele pe care le-am avut, dar cel mai mult tin minte PRIMUL meu telefon. Primul meu telefon a fost cel mai tare… Si nu ca era, in sine, cel mai tare, ci pentru ca a fost primul.
Sa va zic intai cum era si Cat ma influenteaza SI ACUM primul meu telefon:
1. Era cu camera. Da, am avut numai telefoane cu camera ulterior (cu exceptia unui Philips dual-sim). Camera de la telefon mi se pare si astazi indispensabila.
2. Era albastru. Am o aplecare pentru aceasta culoare. Daca, de exemplu, ar fi sa-mi iau maine o masina, cred ca mi-as lua-o albastra. Nu radeti, dar albastrul ala mi-a ramas intiparit in minte.
3. Am iubit mult timp telefoanele cu taste. Poate d-aia nu mi-am luat smart mult timp. Si acum, cand mai butonez vreun nesmart, incep sa-mi dau seama ce misto este sa simti tastele telefonului.
4. Iubesc Motorola. Enorm. Si acum am Motorola (Moto G2). Primul meu telefon a fost Motorola, asa ca TOATA viata voi aprecia aceasta marca. Nu m-a deranjat, precum i-a deranjat pe altii, nici macar preluarea de catre Lenovo. Va trebui sa ma dezamageasca MULT DE TOT pentru a scadea in ochii mei. Am mai avut alte 2 Motorole pana la cel actual.
5. Era un telefon micut. Poate din acest motiv acum evit telefoanele – tableta, tip Galaxy Note. Telefonul trebuie sa fie mic si dragut.
Sa va si arat primul meu telefon:
Acum, sa va mai zic un detaliu: primul meu telefon mobil l-am avut (primit) la 18 ani. Atunci mi l-au dat ai mei. L-am valorizat, deci, mai mult SI din alte 3 motive:
1. L-am asteptat destul de mult. Enorm de mult.
2. L-am ales eu. Nu stiu cum e in cazul altora, dar presimt ca daca mi l-ar fi ales altcineva (nu conteaza cine, in general, altii) nu m-as fi atasat atat de mult.
3. E vorba si de varsta: e, intr-un fel, un cadou al maturizarii mele. Sau asa se presupune c-ar fi trebuit sa fie. In plus, incepusem sa valorizez obiectele. Daca ar fi fost ceva primit la 10 ani probabil acum nici n-as fi tinut minte modelul. In fond, despre primul meu calculator nu mai stiu mare lucru (un CIP pe care-l conectai la TV, atat mai stiu, mai multe pe bune daca mai tin minte).
Partea trista (totul are si o parte trista) este ca am pierdut acest telefon dupa nici jumatate de an (l-am uitat in taxi dupa balul de absolvire a liceului; eram obosit). Nu mi s-a furat, nu l-am stricat, ci l-am pierdut. Sau, cum imi placea mie sa spun, l-am lasat bacsis intr-un moment de marinimie 🙂
Provocarea despre primul meu telefon a fost trimisa de ComputerBlog prin intermediul BlogalInitiative.
Scriind despre primul meu telefon imi dau seama cat de multe lucruri imi amintesc despre el, cat de mult tineam la el si cat de mult am suferit ca l-am pierdut. De niciun alt telefon nu m-am atasat atat de mult, pe restul le-am considerat, invariabil, doar niste obiecte de care ma folosesc. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!
Am avut primul meu telefon în clasa I. Un Nokia polifonic :))). Am fost primul copil din clasă cu telefon :)). Eram atât de mândră de mine :)).
Si ce melodie aveai ca sonerie?
Dar tu crezi că mai știu? Habar nu am! Una disponibilă pe acolo pe la setări :)).
Credeam ca ceva ca pentru clasa I: nu mi-e frica de bau-bau! :))
De ce ti-ai lua masina daca n-ai permis? Mai bine imi iei mie o masina (poate fi si albastra) si te mai plimb din cand in cand.
Pai cand imi voi lua masina imi voi lua si carnet. Vin la pachet.
Da? Unde ai gasit tu pachet d-asta de-ti da permis la pachet cand iei masina? In Arges?
Acolo pachetul continea altceva. Tu primeai carnetul, celalalt primea niste bani si, ulterior, niste catuse pe care era obligat sa le poarte.
Tot motorola am avut si eu prima data..te concurez cu povestea:)
Hello, Moto! 🙂
Din câte îmi aduc aminte, primul telefon pe care l-am avut a avut o antena foarte mare. După, un motorola cred, cu clapetă, cu un display mic, era foarte interesant pe vremea aia. După un Nokia, eram şmecher cu telefonul respectiv, până m-am trezit fără el, l-am pierdut în gara din Timişoara, defapt a fost furat, pierdut, nici nu mai ştiu.