Primul GUEST-POST pe 2013 – Cum ne afundam in anonimat

Sunt un dezastru ambulant in ceea ce priveste inceputurile, va pot spune doar ca mi se spune Dudus si scriu in dementa pe www.dudus-uita-sa-viseze.blogspot.com . Nu am mai luat parte de mult timp la un guest datorita temelor care se cam abtin sa apara in mintea mea dar astazi se pare ca inspiratia divina s-a lasat asupra mea si am hotarat sa aberez putin despre ceea ce inseamna valorile tinere si cum sunt ele privite, sau cel putin ce inteleg eu prin asta.

Am mai scris un guest acum ceva timp, tot aici la Emil despre cum noi, cei care ne petrecem o buna parte a timpului cu o foaie alba in fata nu suntem apreciati la adevarata noastra valoare. Si de ce acest lucru? Pentru ca resursele tarii noastre nu sunt concentrate pe ceea ce inseamna valoare adevarata, om care se straduieste sa ajunga undeva pe propriile forte, om care nu detine relatii in fiecare oras al lumii si care nu poate sa  plateasca mii de dolari doar pentru a ajunge sus. Dau exemplu comunitatea blogarilor pentru ca aici mi-am petrecut ultimii trei ani si pentru ca am vazut oameni extrem de talentati, care si-au expus povestile online doar pentru ca voiau sa fie apreciati si acesta era singura metoda prin care puteau sa ajunga la ceilalti.

Valorile sunt peste tot, in fiecare copil care uita macar o ora de viata reala, televizor,  telefon, prieteni, familie, uneori si mancare sau apa, si se concentreaza sa faca ceva si acel ceva poate nu iese bine din prima, pentru ca nimic nu poate fi perfect, dar in incercarea de a ajunge la perfectiune acel copil va dobandi calitati minunate, implementate fiind doar de fortele proprii. Acest tip de om de ce nu este promovat? Ni se spune zilnic ca nu ne promovam valorile, pana si ei stiu asta, dar nu fac nimic in privinta asta. Ne lasa sa ne ascundem, sa fim anonimi doar pentru ca ei nu considera ceea ce facem noi a fi o prioritate pentru tara. Si acum va intreb pe voi: cati copii citesc in zilele noastre? Cunosc copii de 9 ani care fara un Iphone 4S nu ies din casa de rusine ca ceilalti vor rade. Asta vrem sa promovam?  Mie teama ca asta vor ei.

Repet, eu ma leg aici de ceea ce stiu, de blog.ari si de ceea ce scriu ei. De orele pe care le petrec in fata calculatorului, cati dintre voi nu aveti ochelari? Cati dintre voi nu ati intampinat dificultati atunci cand ceilalti nu au inteles dorinta voastra nebuna de a scrie, de a va nota fiecare idée care va vine in cap intr-un carnetel? Pentru ca eu am patit-o de multe ori. Vreti sa va arat caietele de scoala? V-ar amuza teribil modul in care pe fiecare pagina mai este trasata cate o mazgalitura, ceva pentru blog. Pentru ca asta inseamna sa-ti placa ceea ce faci. Sa te trezesti dintr-un vis si sa trebuiasca neaparat sa impartasesti prin cuvinte anumite emotii. In modul tau propriu.

Dupa parerea mea asta inseamna valoare, sa te pui in evident singur, sa te ridici pana la un anumit nivel. Dar ajungi acolo si de acolo nu te mai ajuta nimeni, pentru ca se pare ca avem definitii diferite in ceea ce inseamna o “valoare”. Ramanem in anonimat, ne-am facut o comunitate a noastra in care ne-am facut prieteni, in care avem glumele noastre, nu facem discriminari, ne citim reciproc si ne apreciem munca. Ne aratam unii altora ca valoram ceva, cel putin intre noi,pentru ca ceilalti au uitat de mult ce inseamna sa aduci in fata adevaratii oameni care pot schimba ceva.

Comments

comments

3 thoughts on “Primul GUEST-POST pe 2013 – Cum ne afundam in anonimat

  1. Salut, la mulţi ani! Şi zici că nu vrei să încep cu “fie ca…”. OK, am avut toată deschiderea ca să încep cu “fie ca…”, dar mi-ai retezat aripile cu cruzime.
    Mă întreb câţi dintre cei despre care ai vorbit în prima ta postare pe anul ăsta te citesc. Cred că ar trebui să mai scrii pe tema asta când şi când.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !