Prietenie … fara termen de garantie!

Salutare din nou,

Incep sa-mi placa temele propuse pe Most Wanted Blog. De data asta voi scrie despre prietenie. Si, asa cum invatam la drept, “in spatiu” si “in timp”. Cum influenteaza cele 2 variabile prietenia.

Asadar, cum influenteaza timpul o relatie de prietenie. Sau, mai pe romaneste, are prietenia “termen de garantie”? Si poate distanta, ori “ego-ul personal”, distruge o relatie de prietenie? Daca as da un raspuns clar, as gresi. Oricare ar fi el. E clar ca sunt importante niste aspecte. Iar acestea ar fi:

1. Tipul de prietenie.

2. Cat a durat relatia pana in momentul “Despartirii”?

Asadar, sa vedem cum sta treaba. O relatie nu poate INCEPE (sau foarte rar, “nesemnificativ statistic) de la distanta. Sau nu se pot separa dupa o perioada scurta. Din acest motiv este expresia “aventura de-o vara”. Te-ai dus la mare, ai cunoscut pe cineva, va intelegeti bine, dar apoi va vedeti de drumurile voastre. Este cinic, dar este adevarat.

De inceput de la distanta cam greu. Ok, v-ati cunoscut pe chat, dar nu puteti vorbi 1 an de zile tu in Bucuresti, ea in Paris, si sa spuneti ca sunteti “prieteni”. Din acest motiv am precizat la punctul 1 “tipul de prietenie”. Nu toti prietenii sunt la fel. Prietenie virtuala, da, sa zicem. Pe facebook sunt “friends”. Vedem oameni cu o mie, cu 2 mii. Poate cineva sa aiba 2 mii de prieteni? Raspuns logic: nu! Din acest motiv prietenii virtuali nu sunt chiar prieteni. Chiar daca, printre ei, sunt si prieteni pe bune (au introdus acum “close friends”… cica sa faci diferentiere intre ei).

Revenind la distanta. Si la timp. Daca e o relatie sudata, stabila, ei se pot desparti o perioada (el pleaca la studii de exemplu). Conteaza si perioada, conteaza si cum se pleaca (uneori, daca amandoi au aceasi gandire, celalalt il incurajeaza sa plece; alteori, unul pleaca “de capul lui”, deci e clar ca relatia este subreda). De asemenea, una e sa pleci 1 luna, altceva e sa pleci 3 ani. Mare diferenta.

Conteaza si al 3-lea aspect, “ego-ul personal” (orgoliul)? Pai conteaza. Depinde insa ce se intelege prin orgoliu. Revin la cazul evocat mai sus: daca ea se hotaraste sa plece la studii in Franta, iar el nu este de acord, e clar ca la cea mai mica problema aparuta acolo, el, din orgoliu, va refuza s-o ajute. Si-i va reprosa: TI-AM ZIS… NU MA ASCULTI NICIODATA…

De asemenea, depinde cum este facuta relatia. Se spune ca extremele se atrag. Partial corect. Daca doi orgoliosi se cupleaza, e clar ca nu vor rezista mult. Doi ne-orgoliosi au ceva sanse. Asa ca in general un om orgolios va tinde sa gaseasca un om diferit, care eventual sa cedeze.

La fel stau lucrurile si in cazul unor altfel de prietenii. Acolo lucrurile sunt si mai accentuate. A plecat X in strainatate? Pai ai alti prieteni, socializezi cu ei, tinzi sa-l uiti pe cel plecat. Cand se intoarce, te va regasi oarecum schimbat. In fond, 1 an de zile inseamna destul de mult, nu?

Prea multa teorie. Sa vedem practica.

Cu cat avansam in varsta, cu atat cunoastem mai multi oameni. Trecem dintr-un mediu in altul, deci avem colegi noi. E fireste ca la unii “vechi” sa renuntam, nu? In generala am fost 30, in liceu cam tot atatia, in facultate peste 100. Cum ar fi sa ne intalnim si sa socializam zilnic cu toti? Am avea timp? Am putea sa facem asta? Fireste ca nu. Si atunci renuntam la o parte din ei.

Ok, ii reintalnim la anumite ocazii, ne face placere sa ne amintim. Dar in afara de evocarea catorva amintiri, ce mai avem in comun cu ei? Avem drumuri diferite in viata.

La fel un om care pleaca din tara. Avem timp sa-l asteptam? Sa ne facem viata in functie de el? Nu! VIata merge mai departe. Ne era apropiat, dar cand se va intoarce ne va gasi altfel. Si el va fi altul cand se intoarce. Nu e nimic nefiresc.

Prietenie cu termen de garantie? Sa zicem ca da. In fond, nimic nu e nemuritor. Nici oamenii, nici prietenia dintre ei. La prietenie insa mai sunt si ceva exceptii 🙂

ps:

Articol scris pt Blog power 31.

“Are prietenia termen de valabilitate?
Poate distanţa distruge anii de gânduri împărtăşite cu o persoană sau mai multe?
Cât valorează ego-ul şi orgoliul într-o relaţie de prietenie?”

Articolele participante sunt:

Comments

comments

26 thoughts on “Prietenie … fara termen de garantie!

  1. Tranşant şi la obiect, aşa cum ne-ai obişnuit să-ţi exprimi punctul de vedere. Aş observa doar că ai pus semnul egal între ego şi orgoliu, citez: <>, fapt în care nu ai dreptate. Ego-ul nu e altceva decât eul, propria persoană, căreia poate să i se fi ataşat un orgoliu exacerbat au ba.
    În rest, ce să zic, observ că ai trecut şi tu de vârsta marilor şi inepuizabilelor prietenii…

  2. Pingback: Prietenie – stoc epuizat! Preluăm marfă! « irealia
  3. Pai ce citat? Conteaza. AM si spus. Citez:

    Conteaza si al 3-lea aspect, “ego-ul personal” (orgoliul)? Pai conteaza. Depinde insa ce se intelege prin orgoliu. Revin la cazul evocat mai sus: daca ea se hotaraste sa plece la studii in Franta, iar el nu este de acord, e clar ca la cea mai mica problema aparuta acolo, el, din orgoliu, va refuza s-o ajute. Si-i va reprosa: TI-AM ZIS… NU MA ASCULTI NICIODATA…

    De asemenea, depinde cum este facuta relatia. Se spune ca extremele se atrag. Partial corect. Daca doi orgoliosi se cupleaza, e clar ca nu vor rezista mult. Doi ne-orgoliosi au ceva sanse. Asa ca in general un om orgolios va tinde sa gaseasca un om diferit, care eventual sa cedeze.

    Mersi inca o data pt aprecieri 🙂 Salutari 🙂

    1. Ooof! În primul meu comentariu am vrut să citez ca la carte, adică folosind paranteze duble, de ex: ( << ), că aveai tu ghilimele în text, dar din ceva motive nu mi-a ieşit şi citatul nu mi-a apărut între ele… Na, voiam să-ţi spun, şi-am şi făcut-o dar neclar, că ego-ul nu-i tot un drac cu orgoliul, nu te contram în idee.
      :))

  4. Teribil articol, dar m-a deranjat plecarea aia in strainatate… poate oamenii nu pleaca prea departe si tot se intrerupe comunicarea. Si despre casatorie, nici un cuvant?
    In rest, tot respectul, este un articol obiectiv, argumentat si interesant!

  5. Pai prietenie, asa intelesesem. Ala e un nou stadiu. Daca as fi scris absolut tot, as fi scris un roman. Intentionat am omis casatoria 🙂

    Oricum, Doi oameni sunt impreuna si se comporta oarecum la fel, fie ca-s casatoriti sau nu. Adica ei sunt impreuna de 3 ani, asta era subiectul discutiei. Casatoria in sine, ce efecte are, cum schimba relatia… Asta deja e cu totul alta discutie 🙂

    Oricum scriu articole kilometrice 🙂 si cica plictisesc lumea.

    Salutari tuturor si multumesc tuturor de aprecieri 🙂

    1. Poate nu m-am exprimat bine, ma refeream la cel care se casatoreste si isi schimba prioritatile, nu la casatorie intre prieteni. Nu m-ai plictisit, cui ii place citeste 🙂

  6. Nu e vorba de o persoana speciala. E vorba in general. Sunt multi care ma citesc de la servici. Sa citesti 5 min, maxim 10, un articol e ok. Daca depaseste acest timp lucrurile devin complicate 🙂 D-aia lumea prefera twitterul in dauna blogului 🙂

    Legat de casatorie: ramane cum am stabilit. E subiect distinct. Tu singur ai zis ca te referi la casatorie si nu la prieteni. Tema era despre prietenie, nu? Deci am ales corect ca nu am pomenit cuvantul casatorie 😉

    1. Eu ma refeream la situatia in care doi oameni sunt prieteni si unul dintre ei se casatoreste cu cineva, fapt care ii modifica prioritatile. In fine, e articolul tau, scuze pentru insistente.

  7. Aveti dreptate, sa stiti. Mereu am fost de parere ca, odata ce un om s-a asezat la casa lui, legaturile cu prietenii se subtiaza oarecum. Pentru ca atunci cand iei parte la o uniune, trebuie sa sti ca persoana de langa tine devine practic cel caruia ii vei spune ce ai pe suflet si te va intelege. Nu stiu, probabil e o teorie a mea, insa mai mereu asta se intampla. Deci da, are termen de garantie din pacate…

  8. Pingback: Blog Power 31 VOT! – MWB
  9. Da, acum am inteles la ce te referi. Dar este o situatie nitel diferita. Si incerc sa-ti explic:

    1. Casatoria in sine, ca act, nu este momentul relevant. Momentul relevant este cand cei 2 se muta. Ei pot fi impreuna si fara acte, comportamentul lor fiind acelasi. Si da, prietenii vor fi treptat neglijati. Dar repet: nu casatoria este neaparat cauza.

    2. Este ce am zis si eu in articol: se fac alte prietenii. Nu mai este X se duce la Y, ci Familia Calinescu se duce la familia Popescu. Familia Popescu poate sa aiba un prieten din copilarie, sau pot fi noii vecini.

    Si da, acum imi dau seama ca am uitat sa precizez aceasta situatie 🙂

    Salutari tuturor 🙂

    1. numai ca x devenind familia calinescu iar y familia popescu, x si y s-ar putea trezi peste noapte ca nu mai au asa mult in comun. caci x n-a mai ramas x si nici y n-a mai ramas y. iar daca in unele cazuri totusi familiile astea doua se inteleg ptr. o perioada, candva evolutia celor patru suflete diferite tot se va face remarcata.

  10. Pingback: Blog Power 32! – MWB
  11. “O relatie nu poate INCEPE (sau foarte rar, “nesemnificativ statistic) de la distanta.”
    —————
    O prietenie poate sa inceapa foarte bine la distanta. Am experimentat pe propria piele si e posibil. La fel cum e posibil sa stai si un anumit timp chiar si mai lung, despartit de persoana draga, fara ca sa-ti fie teama ca relatia se va sfarsi din acest motiv. Totul tine doar atata timp cat ambele suflete vibreaza pe aceeasi frecventa. Insa datorita faptului ca fiecare om se schimba in timpul vietii, exista inceput si sfarsit.

  12. extremele se atrag…dar nu dainuiesc. in general ce se aseamana se aduna. extremele pot fi interesante ptr. o perioada, insa cand e vorba de a fi impreuna, devin extrem de deranjante. e o lupta mult mai crancena ca sa ajungi la un numitor comun acolo unde sunt multe diferente, decat acolo unde sunt multe lucruri comune.

  13. @Scubidibu: intai si intai iti multumesc pentru interesul acordat blogului meu. Vad ca scormonesti articole din ce in ce mai vechi. Ai noroc ca acest blog nu e atat de vechi. Bine, apoi poti sa-l scormonesti pe celalalt, si acolo te avertizez…ai de lucru:D

    Acum sa-ti raspund la comentariile tale. Exemplul tau este, dupa mine, o exceptie. Sa continue la distanta da. Dar sa inceapa efectiv la distanta cam greu. Raman la parerea asta.

    Legat de extreme, depinde ce fel de extreme sunt. Raman la parerea ca un om agitat si coleric are nevoie langa el de un om calm. Daca amandoi sunt colerici n-au viata lunga. Dar intr-adevar, in alte privinte ei trebuie sa fie pe aceeasi lungime 🙂

    Salutari si iti multumesc inca o data pentru interesul acordat blogului meu 🙂

    1. relatia mea actuala e inceputa la distanta. si in 2013 va implini 10 ani. deci eu voi putea argumenta doar pro caci am trait ceea ce argumentez.

    2. si apropo de colerici. eu si partenerul meu suntem colerici. ne dam si des in cap, dar ne trece si repede. poate suntem niste exceptii, cine stie.

  14. “daca ea se hotaraste sa plece la studii in Franta, iar el nu este de acord, e clar ca la cea mai mica problema aparuta acolo, el, din orgoliu, va refuza s-o ajute. Si-i va reprosa: TI-AM ZIS… NU MA ASCULTI NICIODATA…”
    ………………..
    de ce ar trebui sa-l asculte? ii apartine lui cumva? n-are oare creier sa decida in dreptul ei? iar daca el are o problema cu plecarea ei, ar trebui s-o dezbata pe fata. sa-si spuna temerile, si sa se gaseasca o modalitate acceptabile ptr. amandoi.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !