Prietenia pe facebook
Context: adaug foarte multe persoane in lista de facebook. Cer prietenia pe facebook foarte usor. Am, in acest moment, 2.246 prieteni pe facebook. Urmaritorii sunt putini, in jur de 50, insa le pusesem „gand rau” si lor: sa-i cunosc si sa-i adaug in lista de facebook.
Acum, dupa ani de zile in care am adaugat in nestire prieteni pe facebook, am simtit nevoia unei trieri. Pur si simplu simt ca am prea multi. Si ca unii nu merita sa stea in lista mea.
Totusi, cum sa-i sterg? Sa iau la intamplare 10 persoane si daca nu-mi amintesc de unde-i cunosc sa-i sterg? Ar fi o solutie, desi nu foarte eficienta. In plus, poate oamenii-s fani ai blogului meu. De ce sa-i oblig eu sa imi dea follow? Poate nu vor vrea sa-mi dea follow.
Asa ca am decis sa scot din lista pe cei care ma enerveaza. Pur si simplu. Nu ma pot lauda cu multe, dar e un inceput. Motivele nu sunt, cum cred unii, divergente de opinii. Nu, deloc. Ma cert cu unele persoane constant si-s in continuare in lista mea. Altele sunt problemele: promisiuni nerespectate, comentarii ori replici retardate si atitudini sfidatoare. Totusi, presupunand c-ar fi vorba despre divergente de opinii, DE CE ar fi o problema ca am sters pe cineva din lista de facebook? Este lista mea de facebook, imi aleg prietenii (reali si virtuali) dupa bunul plac.
De cand trebuie sa raportez cuiva cu cine ma imprietenesc? De ce ar fi problema cuiva ca am sters pe X din lista?
Da, uneori sterg persoane cu care candva ma intelegeam bine. Uneori renunt chiar la fani ai blogului meu. Dar este decizia mea, mi-o asum si o duc in carca. E vreo problema?
De fapt, problema este la acele persoane. Ele se mira c-au fost sterse (nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase), dar nu au curajul sa ma intrebe direct. Se mira si intreaba prieteni comuni. Nu, nu le-am dat ignore, deci ma pot intreba lejer PE MINE. Cu subiect si predicat: de ce m-ai sters din lista?
Nu le va conveni raspunsul. De asta sunt convins. Tot eu voi fi cel rau, cel heitar, cel incuiat. Si de asta sunt convins. Dar nu ma intereseaza. In plus, de ce-s afectate de o decizie UNILATERALA pe care o iau eu? Daca sunt atat de heitar, incuiat si nebun, de ce ar vrea sa fim prieteni?
Nu dau nimanui ignore. INCA. Unul dintre motive este simplu: daca este o discutie pe profilul unui prieten comun, eu pot parea papagal in ochii unuia daca dau acelasi raspuns care l-a dat „amicul meu ignorat” mai sus. Totusi, pe viitor tind sa cred ca vor exista persoane care-mi vor dovedi ca merita ignore-ul meu OFICIAL (caci altfel oricum ii ignor).
Pe viitor, imi promit mie fix 2 lucruri: ca voi acorda MULT mai greu prietenia pe facebook cuiva si ca voi continua curatenia. Dovedeste-mi ca esti fara caracter ori dobitoc si primesti, FARA TRAGERE LA SORTI, un delete din partea mea. Nu e o amenintare, nu e o PROMISIUNE ELECTORALA, este o constatare. Asa se va intampla. Cu riscul de a ramane cu 10 prieteni pe facebook. Risc pe care mi-l asum. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!
ps: Un fost coleg de facultate mi-a cerut astazi prietenia pe facebook pentru a-mi propune sa fiu agent. Habar n-am la ce agentura straina, am taiat discutia scurt. Il las inca in lista de facebook, astept sa ma enerveze mai rau. La cum il cunosc, probabil o va face curand. Dar am rabdare. Nu-l fac atat de important incat sa-l sterg la o ora dupa adaugare.
Șterge-ți contul. Curățenie totală! 😉
Nu, bre, ca se sterge si pagina creata. Si interactiunea. Si pagina la care tot lucrez. Nu-mi permit. Fac curatenie manuala.
Ca ce-si face bloggeru’ cu mana lui se cheama lucru manual!