Prieteni din copilarie

Emil Calinescu despre prieteni din copilarie

A intrebat un tip pe twitter cati prieteni din copilarie mai avem. Scoala generala si liceu, desi aici poate fi adaugata si gradinita (pentru unii).

Ca sa va raspund la intrebare, strict legat de scoala generala si liceu, spun doar atat: din scoala generala mai tin legatura cu fix 2 fosti colegi (un coleg si o colega), iar din liceu cu unul singur. Apropo, colegul din liceu cu care sunt prieten este casatorit de ani buni cu colega din scoala generala. Eu am fost printre cei care le-am facut lipeala. Deh, zodia cupidonului.

Ideea nu este neaparat legata de numarul acelor colegi, Discutia, care poate fi una extrem de interesanta, este DE CE mai am atat de putini prieteni din copilarie. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie raspuns la alte 3 intrebari esentiale:

Cat de mult m-am schimbat eu fata de cum eram in copilarie?

Eh, aici eu sunt cumva atipic, caci schimbarile sunt majore la mine. Din aproape toate punctele de vedere. Nu intru in detalii, insa recunosc ca multi prieteni din acea vreme se mira de ceea ce am ajuns. In bine majoritatea.

Faza este ca fiecare dintre noi s-a schimbat, insa chiar si daca NU te-ai schimbat tot inseamna ceva: daca toti se schimba, progreseaza, iar tu ramai acelasi/aceeasi, inseamna ca diferentele dintre voi cresc.

Pe bune, pune-ti 5 intrebari despre tine si vezi cum te-ai schimbat, cum ti s-a schimbat optica, viziunea despre viata. Nu e nici rau, nici bine. Este o realitate.

Ce fel de scoala era aceea?

Majoritatea dintre noi am terminat o scoala generala publica, de stat, a cartierului, si un liceu tot de stat, mai bun sau mai putin bun, in functie de cat am luat la capacitate. La acestea intrau copii din toate mediile, aveam si colegi cu bani multi, dar si colegi de-a dreptul saraci.

Sunt, insa, scoli speciale, nisate, ca de exemplu seminarul teologic ori, habar n-am, liceul sanitar. Este evident ca absolventii acestor scoli au ramas in domeniu, nu s-au dus fiecare in alta parte.

Chiar daca facultatea nu face parte din copilarie, chiar si aici lucrurile stau cam la fel: absolventii de sociologie, de drept ori de ASE se angajeaza care pe unde fie in timpul facultatii, fie dupa. Absolventii de medicina ori de actorie raman in domeniu, in breasla.

Cat anume este vina ta?

Aici va dau cazul meu: am trait mult timp cu impresia ca am nimerit in cele mai dezbinate clase. Atat in scoala generala, cat si in liceu, credeam in teoria asta fatalista.

Acum, mai matur fiind, prefer sa iau lucrurile bune din toata povestea asta. Asa ca spun: chiar si daca am fi fost mai uniti, acum nu am mai fi fost prieteni. Suntem diferiti, ne-am dezvoltat diferit, am apucat pe drumuri diferite, e perfect normal sa avem si grupuri diferite de prieteni.

Din scoala generala am ramas cu fix 2 prieteni si din liceu cu unul singur. Ma bucur de prezenta lor, ne vedem de fiecare data cand se iveste ocazia. E drept, de mult timp nu mai avem ca subiect de discutie „ce mai stii de X” si „ce mai face Y”. Am trecut de etapa aia. Fiecare dintre noi stie cu cine tine legatura, mai vag sau nu, fiecare dintre noi stie ce face celalalt, asa ca decat sa pierdem timpul cu barfe de genul, care pot aparea in situatii speciale, mai bine vorbim de NOI.

Va vorbisem pe vlog, acum 2 ani, despre cat de misto este sa iesi cu un prieten la terasa si sa discuti doar cu el. Discutia se dilueaza cand sunt mai multi, mai ales daca ei sunt diferiti. Pe blogul vlogului am discutat, la acea vreme, despre ierarhizarea prietenilor, care mi se pare o prostie.

Acum pe bune: de ce as ierarhiza prietenii, sa spun ca X e mai putin important decat Y, in loc sa accept faptul ca X, de fapt, NU imi este prieten? Suntem diferiti, nu suntem pe aceeasi lungime de unda, asta e, mergem mai departe.

Fara sa critic in vreun fel pe cineva, mi se pare ca cei care au foarte multi prieteni din copilarie sunt cei care au progresat foarte putin, cultural si intelectual. Pe bune, acum ceva timp observasem asta din discutiile vagi cu 3 cunostinte (prieteni) mai vechi: nu parea ca au progresat in niciun fel. Cred ca daca m-as fi intalnit cu oricare dintre ei/ele, as fi auzit aceleasi glume, aceleasi ticuri verbale. As fi descoperit fix aceeasi persoana de acum 10 ani, o intoarcere in timp pe care o traiesc SI atunci cand calc pragul unor cinematografe vechi precum Cinemateca Eforie. Din cand in cand e utila, dar un vesnic trai acolo e nociv.

Poza facuta inainte de spectacolul Steaua fara nume

Acum pe bune, cati prieteni din copilarie mai aveti si cum credeti ca ati progresat, ca v-ati schimbat, de atunci? Nu e nimic gresit in a tine la prieteniile tale, insa a ramane blocat in trecut cu orice pret mi se pare o grava eroare.

ps: Fara legatura cu ideea de prieteni din copilarie, am facut candva un clip despre … discutiile la bere. Voi reveni asupra subiectului pe blog.

Comments

comments

4 thoughts on “Prieteni din copilarie

  1. Mi-au mai rămas vreo cinci prieteni din perioada scoală generală – facultate. În rest, lume nouă. Mai mult i-aș numi amici decât prieteni. Prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, nu prea mai găsești.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !