La cererea publicului re-postez articolul scris sambata seara, dupa prima picare si revenire a blogului meu. Stiu ca multe chestii nu mai sunt valabile (de fapt nu s-a pierdut nimic), insa pentru istorie este interesant si acest articol. Il repostez, asa ca va fi fara comentariile date atunci. Va invit sa-l recititi daca nu ati facut-o deja:
Momentul 1. Prezent. Blogul meu a revenit dupa aproape o noapte de inexistenta. Pentru asta ii multumesc enorm lui Liviu Radulescu pentru ajutorul tehnic acordat. Despre firma de hosting inca nimic, nici de bine nici de rau. Incerc sa vad daca si cat sunt ei de vina in toata afacerea asta.
Momentul 2 – ne intoarcem in timp (tot e la moda in filme: cu 1 zi in urma, cu 10 zile in urma…). Ieri eram la B-est, la film. Ma suna la un moment dat un amic blogger. Ii resping. E insistent, revine. Eu resping. De principiu nu raspund la telefon in timpul unui film. Ma intrebam: cat de urgent o fi fost? Ma mai suna apoi o alta amica, tot bloggerita. Resping si ei. Ma suna si altcineva ulterior. Resping. Ma suna apoi alta amica. Si ea bloggerita. La dracu, s-o fi intamplat ceva? Mi-o fi picat blogul? Presimteam ca asta s-a intamplat. Nu stiu, ceva in mine asta-mi zicea. Am inceput sa sun si sa dau sms-uri, fiecare dorea altceva de la mine. Cand ajung insa seara acasa blogul era chel. Niste oameni binevoitori stersasera toti userii. Cu articolele aferente fiecarui user. Oameni de bine nu altceva. Acu nu-mi dau seama daca atunci cand mi-a trecut acel gand blogul era picat sau era in picioare. Iar daca nu picase deja cat anume a contat acel gand? In ce masura a influentat el soarta finala a blogului?
Momentul 1 din nou. Blogul a revenit, insa ultimul articol de pe el e din 10 aprilie. 11-19 aprilie (teoretic doar 9 zile, practic atatea si atatea articole) nimic. Cum le recuperez si ce fac ramane de vazut.
Acum urmeaza un pomelnic de scuze. Da, stiu sa imi si cer scuze, stiu sa si multumesc. Uimitor, dar adevarat. Asadar:
1. Imi cer scuze cititorilor care au intrat la mine pe blog si nu au gasit nimic. Cu ei incep, ei sunt cei mai importanti.
2. Imi cer scuze celor pentru care scrisesem advertoriale. Ele nu mai exista, stiu numele lor (jetpack-ul a pastrat, zice in fiecare zi ce articole s-au scris, dar imi trebuie din nou detaliile, cuvinte cheie etc). Ii rog frumos sa ma contacteze pentru a le rescrie.
3. Imi cer scuze tuturor distribuitorilor de filme. Unele articole le voi rescrie, dar nu stiu daca voi avea timp, energie si inspiratie sa le (re)scriu pe toate. Unele vor fi rescrise, altele (cel despre Mamaia de ex) vor fi repostate exact in forma initiala (ala e guest-post, deci e simplu de repostat). Imi pare sincer rau pentru neplacerile create.
4. Tot legat de filme: imi cer scuze si organizatorilor B-est (in frunte cu Simona Radoi). Oricum le datoram niste scuze pentru o chestie pe care o scrisesem: zisesem ca mi s-a parut ciudat faptul ca au pus sa ridice mana cei care au locuri libera langa ei, crezand ca e o chestie “nefireasca”; mi-a spus Simona ca e ceva firesc, ca se intampla si la Cannes…; ulterior am aflat ca s-a intamplat si la Berlin, s-a intamplat si pe la festivaluri prin Nord (am uitat care), s-a intamplat si la noi la Cluj (la TIFF). Deci oricum trebuia sa-mi cer scuze pentru ceva, acum imi cer scuze de 2 ori Pentru ca nu mai am timp sa scriu fiecare articol, probabil voi face un articol baban despre tot festivalul, urmand a face un articol distinct despre filmul care m-a impresionat, cel al Iuliei Rugina (extraordinar film inca o data).
5. Imi cer scuze si celor carora le-am cauzat probleme. Daca am citat vreun articol, acolo apare pingback. Iar acum pare un pingback gol, pentru ca nu duce nicaieri. Voi incerca sa repar cumva acest lucru, dar nu in totalitate.
6. Imi cer scuze celor de la Super-blog (organizatori, participanti, fani) – s-a pierdut si articolul despre gala. Imi pare rau.
Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi. Multumesc tuturor celor care au fost solidari cu mine. Iar celor care s-au bucurat de raul meu le doresc sa pateasca fix acelasi lucru, nimic mai grav sau mai putin grav. Despre solutiile in aceste situatii (Cel putin alea luate de mine) voi scrie pe larg intr-un articol viitor.
Pana atunci salutari BLOGOSFERICE(mi-era deja dor de ele) tuturor, prieteni sau dusmani!
Despre festivalul de film voi scrie astazi ultimele 2 articole (pentru ultimele 2 zile), iar tot astazi (sau maine, la prima ora) voi scrie despre un film vazut vineri, The Call, foarte interesant ca si idee.
Salutari BLOGOSFERICE tuturor 🙂
2 thoughts on “Presimtiri, explicatii si scuze.”