Lucratul de acasa era o raritate acum 2-3 ani. Era o dovada de independenta. Nici macar avocatii nu lucrau de acasa, ca na, mai aveau intalniri cu clienti, se mai duceau prin instanta. Chiar si sambata, cand aveau de lucru, o faceau de la birou.
Lucratul de acasa presupune o mare doza de autocontrol si auto-organizare. Daca esti tipul de persoana care procastineaza, care trage de timp, e clar ca nu-i pentru tine. La birou te motiveaza ceilalti, iti mai face observatie un sef, chestii exterioare care te ajuta. La tine acasa, in sens contrar, toate-ti sunt potrivnice: fie esti singur si innebunesti in casa de singuratate, fie esti cu familia care te bate la cap si te disturba. Fie esti cu altcineva care lucreaza si va incomodati reciproc.
Lucratul de acasa (telemunca) este o discutie veche. Am fost acum ceva ani, sa fie vreo 6-7, la un interviu de angajare. Am fost si la din alea, mai mult din curiozitate. Era pentru a ma ocupa de niste pagini de Facebook, lucru pe care evident l-as fi putut face si de acasa. Si pe care acum, in perioada asta, l-as fi facut cu siguranta de acasa. In acel moment mi s-a spus ca nu se poate, ca legal trebuie sa fiu acolo, ca firma nu poate raspunde de ceea ce mi s-ar putea intampla acasa. Pe scurt de tot, problema era strict legala.
Lucratul de acasa mi se potriveste perfect. Sufleteste, zic. Eu sunt autodidact, ma motivez singur, imi gasesc singur inspiratie. In plus, pot sa ma intind in pat atunci cand obosesc, lucru pe care nu l-as putea face la birou. Totodata, muncesc mult mai simplu, mai natural, imbracat cu haine de casa decat imbracat cu haine de birou.
Imi amintesc, legat de asta, o chestie povestita de un amic, stiu ca am tot spus-o cu diverse ocazii. El se angajase la un Forex, o firma de tranzactionare a valutelor. Amicul asta al meu trebuia sa sune oamenii cu bani sa-i convinga sa-si faca cont la acea firma. Faza e ca desi el era inchis intr-un birou si vorbea la telefon, era obligat sa se imbrace la 4 ace, inclusiv cu cravata, evident. I s-a spus ca „vorbesti altfel la telefon cand esti imbracat elegant”. Ce-i drept, nu stiu daca este valabil si atunci cand vorbesti in scris.
Acum mai trebuie sa aduc in discutie un argument: obisnuinta. Pe de-o parte, unii oameni erau obisnuiti sa lucreze de la birou. A fost greu sa se obisnuiasca sa lucreze de acasa, cu tot ce inseamna asta. Imi povestea un amic acum cateva saptamani ca la inceput productivitatea era foarte scazuta, prin aprilie-mai 2020, insa prin septembrie-octombrie productivitatea a crescut si a ajuns aproape de cea normala. Motivul e simplu: toata lumea s-a obisnuit sa lucreze de acasa. Sunt joburi care nu se preteaza, care merg greu de acasa si pace. Invatamantul online e o chestie temporara, 90% dintre cei care lucreaza acolo abia asteapta sa revina in offline. Ma rog, mai putin unele facultati, unde planul este ca toate cursurile sa se desfasoare online, seminariile sa fie face to face.
Legat de obisnuinta, spun clar: m-am obisnuit sa lucrez de acasa, in haine comode, sa nu ma bata nimeni la cap, sa am liniste cand vreau si zgomot cand doresc. Sa ma intind cand am chef, daca-s obosit, sa ma trezesc cand am chef, sa ma culc cand am chef. Imi place sa plec undeva fara sa cer voie nimanui, sa scriu de acolo daca e nevoie. E drept, din unele puncte de vedere lucrez mai mult decat altii: nu sunt doar content writer/Creator, ci sunt si om de seo, de marketing, social media manager si, evident, PR-ul meu personal. Cu sau fara ghilimele, evident, caci si pe mine ma distreaza maxim diversele denumiri pe care le au joburile unora.
Nu dau cu pietre in cei care adora lucratul de acasa, asa cum nu-i condamn nici pe cei care-l dispretuiesc profund. Eu, insa, ma pot lauda ca practicam lucratul de acasa dinainte ca acesta sa fie cool. De altfel, tot psihologic vorbind, fix in acest moment NU imi surade lucratul de acasa, pentru ca efectiv fac exact ce fac 80% dintre angajati (proletari). Sunt fix ca ei, ceea ce realmente ma scoate din minti. Patesc cam ce am patit cu camasa mea mov, in cazul in care nu stiti.
Cam atat despre lucratul de acasa. Va astept si opiniile voastre. In cazul de fata, pe mine nu ma afecteaza nici cele pro, nici cele contra. Sunt de acord cu ambele, ca sa zic asa.
In loc de concluzie, eu zic doar atat: am practicat lucratul de acasa inainte ca acesta sa devina cool. Acum, cand a devenit regula, cred ca ar trebui sa renunt la el.
Eu am lucrat de acasă în 2014, pentru Amazon (da, acel Amazon) și nu mi-a plăcut, așa că după 9 luni am plecat. La Renault am avut mereu o zi de lucru de acasă și era OK. Acum e un pic ciudat, pentru că ce fac eu presupune și interacțiunea cu alte persoane și e mai greu acum.
Deci pe tine nu ideea de a lucra de acasa te deranjeaza, ci efectiv unele chestii pe care le ai de facut. Am inteles.
Cel mai mult imi place ca economisesc timpul pe care-l pierd dus/intors in trafic, ca sa nu mai vorbim si de hainele curate pentru servici; Ora aia pe care o pierdeam in trafic, o folosesc ca sa mai dorm o ora in plus. Si se simte.