Pozitia copilului

Va ziceam in articolul precedent despre bucuria pe care am trait-o cand am primit invitatia la vizionarea filmului Pozitia Copilului. Am avut privilegiul nu doar sa vad filmul inaintea multora, ci si sa dau mana cu regizorul si actorii. Adica acei oameni care au facut cinste tarii si care ne-au facut pe toti mandri ca suntem romani (sunt a cliseu, dar asa este). Despre asta imi zicea cineva acum cateva zile (din Anglia): pana acum eram neinteresant ca-s roman; acum vreo saptamana m-au intrebat cativa colegi despre filme romanesti, despre regizorul castigator (ce filme a mai facut).

Si am ajuns la film. Eu eram in dubiu cu privire la asteptarile pe care sa le am vizavi de film: pe de-o parte imi placuse Medalia De Onoare (de acelasi regizor) si consideram ca daca acela a fost filmul sau de debut (ca lungmetraj), e clar ca dupa el urmeaza sigur ceva mai bun; de asemenea, Luminita Gheorghiu este o veterana a cinematografiei, jucand in nenumarate filme apreciate (incepand cu Morometii si terminand cu Aurora si Dupa Dealuri (rol secundar); pe de alta parte, filmul trecut foarte apreciat la Berlin, Eu Cand vreau sa fluier, Fluier, m-a dezamagit, poate pentru ca nu era chiar pe gustul meu; totusi, Ursul de Aur sa ia orice film?

Filmul per total a fost foarte bun, mi-a intrecut asteptarile (Care, ce-i drept, nu erau atat de ridicate). Povestea filmului se invarte in jurul relatiei dintre o mama „posesiva” (suna ciudat, dar sincer alt cuvant mai bun chiar nu poate fi gasit) si fiul ei care, la 34 de ani, doreste sa fie si el independent. Un eveniment nefericit, un accident de masina pe care-l are fiul Barbu (soldat cu moartea unui copil), schimba total datele problemei. Mama isi foloseste toate relatiile pe care le are pentru a-si ajuta fiul, dar si pentru a-l recapata (acesta daduse de o fata care, in mod firesc, nu era de nivelul sau).

Ce te impresioneaza la acest film sunt dialogurile. Pe langa scena fabuloasa dintre mama si Carmen, probabil cea mai buna scena din film (si in primele 5 scene din toate filmele facute dupa 90), as mai evidentia si scena din casa familiei copilului decedat. Vedeam scena aia si, chiar daca intr-un fel empatizam cu Cornelia, imi spuneam in gand ca daca as fi de fata probabil as bate-o. Scena insa este extraordinar de bine realizata, atat de bine incat te trece prin toate sentimentele: empatizezi cu Cecilia, empatizezi cu familia victimei, empatizezi cu Barbu, pentru ca la finalul ei sa ramai nedumerit de partea cui sa te pozitionezi (ca tot vorbim de pozitie). Legat de empatizarea cu personajele, cum bine s-a observat in sala (la sesiunea de intrebari de dupa), niciun personaj nu este 100% bun. Netzer a si spus ca nu a dorit sa faca o impartire clara intre buni si rai.

Un aspect usor negativ este cel legat de filmare. La un moment dat parea ca ii tremura mana cameramanului, iar in alte momente se trece brusc de la o scena la alta (o trecere brutala, care cica a fost intentionata). A fost alegerea producatorilor, sa le-o respectam totusi.

Legat de scene, am aflat ca s-a scos o scena in care Cornelia (mama lui Barbu) facea yoga. Initial de acolo a provenit titlul, Pozitia Copilului fiind de fapt o pozitie de yoga. Ulterior, scena a fost scoasa de la montaj insa titlul a ramas, potrivindu-se perfect.

Inchei povestindu-va de intrebarea cu care am starnit nitica rumoare in sala. Anuntasem pe blog ca ma duc la film si sa-mi spuna lumea ce intrebari sa pun producatorilor. Nu am pus decat o intrebare, de la un amic ce e acum plecat in Norvegia. Intrebarea era simpla: de ce cinematografia romaneasca de dupa 90 se bazeaza pe drame, pe chestii triste. Si acest film este la fel, intriga fiind un fapt tragic. Intrebarea a starnit un lant de intrebari si replici, cel mai bun fiind faptul ca situatia din film nu este specifica ROmaniei, fiind intalnita peste tot. De asenea, s-a invocat faptul ca au fost facute atatea filme bune despre tragediile din Vietnam. Eu as adauga: atatea filme despre tragedia evreilor, filme foarte bune. Nu pot decat sa fiu de acord. De asemenea, m-a interpelat profesorul Mihnea Columbeanu la final, incercand si dansul sa explice situatia. Intrebarea nu era efectiv a mea, deci nu eu ar fi trebuit sa fiu de acord cu raspunsurile. Doar le-am consemnat.

In final vreau sa stiu daca recunoasteti personajele din poze. Le-am intercalat pe parcursul articolului. Sa va vad 🙂

Felicitari inca o data producatorilor. Si anunt ca filmul Pozitia Copilului, distribuit in Romania de Parada film, va fi in cinematografe din 8 martie.

Salutari CINEFILE tuturor.