Salutare din nou,
Desi nu este rubrica cu amintirile de duminica, tot voi evoca un articol de pe blogul precedent. Detalii despre roba hawaii-ana sunt acolo.
Acum aduc la cunostiinta alta poza:
Asta e profi, facuta de fotograful oficial. In narcisismul meu m-am tot gandit si am decis sa o fac tablou. Ca tot zice a mea familie (de la parinti pana la bunici + alte neamuri) ca nu am o poza in format fizic, iar tablouri si alte alea chiar n-am deloc.
Si pentru ca tot e vorba de poze, hai sa vorbesc un pic despre ele. Sau cum ar zice moldovenii : despre dansele. Asadar, eu am fost tot timpul „pasionat” de poze. Nu la modul profesionist, ci la un mod destul de ciudat (pentru unii): amator – narcisist. Da, poate parea paradoxal, dar mie-mi place sa ies in poze. Eu sunt tipul de om care atunci cand merge intr-un loc prefera sa se pozeze el cu acel loc (muzeu, cetate, ce-o fi). Pur si simplu vreau sa ma vad eu in acel loc, nu ma intrebati de ce.
Iar ca si istorie a pozelor, pot spune ca ea incepe undeva prin clasa a 8-a. P-atunci aveam un aparat d-ala vechi, cu film, insa imi placea sa pozez diverse. Chiar consumasem vreo 2 filme, pozand chestii inutile (picioarele unei colege, un scaun), lucru grav, ca developatul era scump. Nici prin liceu n-am fost mai norocos, la balul de absolvire al liceului eu aveam tot aparat d-ala clasic. Prima oara insa imi luasem primul meu telefon, care avea camera. Pozam cu el inclusiv fundurile fetelor care se asezau parca ostentativ pe catedra.
Prima camera foto am luat-o prin anu 2 de facultate (un Cannon) si devenisem obsedat de poze. Si acum mai am profilul de hi5 care contine mii de poze. Si cand zic mii nu exagerez.
Intre timp mi s-a stricat si acea camera (acum am alta), dar si eu m-am calmat cu pozele. Acum, de cateva zile, mi-a venit insa nebunia „manjirii” pozelor cu adresa blogului meu. Da, mi-e teama ca cineva le va fura :)) De fapt, e un adevar pe care putini vor sa-l accepte: este o modalitate de a-mi face reclama. Toti o baga p-aia cu „furatul” pozelor, insa refuza sa accepte ca de fapt pozele sunt o modalitate de a-ti face reclama. Sa ne gandim logic: eu ma duc la un eveniment nu oficial, doar ca ma vad cu 10 persoane. Eu am aparatul, eu fac pozele. Le pun pe fb, dau tag la toate cele 10 persoane. Deci blogul meu va aparea pe profilul tuturor. Asa e ca e un lucru relativ util? Da stiu, sunt un narcisist ahtiat dupa topuri, unul care ar face orice sa ajunga in varf. De fapt sunt singurul care recunoaste.
Revenind la poze: in format fizic am foarte putine. De cand mi-am luat camera DIGITALA, am tone de poze in pc (pe hardul extern, peste tot), dar foarte putine in format fizic. Candva voi remedia acest lucru. Insa in ambele sensuri. Adica voi cauta prin arhiva mea poze antice si de demult cu mine, le voi scana si le voi tranti pe blog (si pe facebook). Probabil duminica, zi in care oricum am rubrica de amintiri. Va intrebati de ce le pun SI pe facebook? Pai simplu: as incarca blogul cu poze si spatiul e limitat. Mai bine bag pe fb si apoi aici bag doar linkul š
Legat de poze, vazand azi poza mi-am amintit de trecutul in care pozele erau in mana, si treceai prin fiecare in parte. Nu faceai click pentru ele… Nici nu stiu cum e mai bine. Pe de-o parte daca ar fi fost limitarea financiara nu as fi avut mii de poze in pc, pe de alta parte parca as mai printa cateva. Si daca nu le printezi atunci cand sunt „proaspete”, parca dupa-aia nu-ti mai vine. Consideri ca s-a fumat poza.
Acum astept injuraturile pentru ca-s PREA NARCISIST (ieta ba, alt articol narcisist) ori laude (habar n-am de ce, eu nu gasesc niciun motiv pentru care as lauda acest articol, dar poate gasiti voi!).
Salutari NARCISISTE tuturor!
ps: Ca tot e vorba de poze: tot aud diverse persoane (De sex feminin in special, desi sunt si baieti in aceasta categorie) care-s nemultumite de cum ies in poze. Dupa parerea mea ABSOLUT toata lumea iese in poze asa cum este in realitate. Daca esti gras/a, o sa iesi la fel in poze. Iar daca ai zambetul naspa, cum ai vrea sa iesi in poze, cu un zambet superb?! Eu nu cred in teoria cum ca exista unii oameni care in poze ies mai bine decat in realitate, in timp ce altii, in sens invers, ies mai naspa in poze. Accept faptul ca machiajul poate face minuni, dar face minuni si live si in poza. Asa ca repet: de ce obsesia permanenta ca NU-MI PLACE CUM AM IESIT? Cum ai vrea sa iesi? ASA CUM ESTI !
Un ps dedicat mie? :)) Sa stii ca depinde si de aparat, de cum m-am aranjat in ziua respectiva, lumina si etc. Da, sunt aceeasi, am aceleasi trasaturi, dar poate in ziua respectiva fata mea are un moment prost. Sunt poze in care poti iesi foarte bine (depinde si de fotograf), iar in altele poti arata ca naiba. Asa ca…lasa-ma sa ma plang!
prin fotografie poti scoate o femeie slabuta ca pe o vacuta si viceversa. si nu ma refer aici la retusari. am vazut poze nud ale unor femei plinute facute la fotograf. cu ajotorul luminii, unghiului,etc, ies niste poze splendide.
Da, dar discutia era: poza fizica vs poza virtuala. Ce zici tu se poate face in ambele cazuri š
pai indiferent despre ce era discutia, pe la sfarsit ai mai adaugat si un „p.s”. iar eu la „p.s.” comentasem caci discutia in sine despre „poza fizica vs poza virtuala”n-a reusit sa ma captiveze ca sa ma bag la detaliat. si nici nu inteleg ce ai dori sa stii in legatura cu ce s-ar putea face in ambele cazuri. cred ca in cazul acesta, ar trebui sa-i intrebi pe cei ca tine care considera ca un asemenea subiect merita dezbatut.