Povestile Facebook (Facebook Stories) sunt niste chestii pe care eu nu le inteleg. Sau nu le-am inteles pana cand am avut o revelatie.
Nu stiu cum e pe Instagram, e o retea care inca-mi este straina, dar pe care vreau s-o invat, chiar daca nu-mi place in mod deosebit, dar stiu cum e pe Facebook. Am inceput sa pun cateva povesti. Incerc sa invat cum sta treaba cu ele. Pentru cine nu stie, povestile Facebook au 3 caracteristici principale:
- Dispar in 24 de ore.
- Daca cineva iti da like, iti apare doar tie like-ul (sau haha-ul).
- Tie, creatorul de continut, iti apar exact persoanele care ti-au vazut povestea.
Nu discut despre ce merge si ce nu merge sa pui in Povestile Facebook. Nu discut cat de utile sunt ele pentru Facebook. Asta e cert: avand in vedere ca ele dispar in 24 de ore, te face sa urmaresti constant reteaua. Nu merge, asa cum fac unii cu blogurile, sa intre o data pe saptamana pe un blog si sa citeasca tot din urma. Aici lucrurile sunt clare.
Ce nu observa multi este a treia chestie, care pare neimportanta. De fapt, este CEA mai important, chiar daca multi nu vor sa recunoasca asta. Este ca maneaua: toti o rup in doua si o asculta pe ascuns, dar putini recunosc.
La ce ma refer? Pai, multi dintre cei care si-au facut cont pe Facebook au venit de pe HI5. Nu stiu cum au stat lucrurile in alte parti, in alte tari, dar la noi HI5 prinsese bine de tot. Ma rog, in alte tari alde MySpace prinsese mai bine.
Eh, transferul a venit cumva firesc pe Facebook, dar utilizatorii au tot avut un of: voiau sa poata vedea cine le acceseaza profilul. Nu suportau ideea ca cineva ii poate spiona. Ideea de stalker a aparut pe Facebook tocmai pentru ca reteaua iti ascundea aceste informatii.
Au tot aparut petitii, cereri si plangeri pe aceasta tema. Bonus: au aparut aplicatii fantoma care-ti promiteau ca-ti ofera aceasta informatie. Pe care NU ti-o ofereau, logic, dar multi puneau botul. Multi si-au compromis, partial sau total, conturile de Facebook din cauza acestor aplicatii.
Dupa cativa ani s-au potolit, au inteles ca nu se poate. Pana cand brusc au aparut Povestile Facebook, unde, ghiciti ce, puteai vedea cine ti-a vazut povestea.
Bineinteles ca pentru unii a fost extaz, a fost ca indeplinirea unui vis interzis. Visul american al Social-Media. Fabulos! In sfarsit pot vedea cine ma urmareste!
In mod firesc, utilizatorii Facebook nu vor recunoaste in veci asta. Ei iti vor spune cat de misto sunt povestile Facebook, iti vor da cateva argumente care vor contine cuvintele FRESH, COOL, HYPERACTIVITATE si ENGAGEMENT. De fapt, nu-ti vor spune nimic si vor evita sa recunoasca adevarul: li s-a indeplinit un vis vechi. Acum stiu cine-i urmareste (si cine nu).
Si de parca asta nu e de ajuns, acum te pot intreba, de la obraz, de ce nu ai dat like, haha sau altceva povestii lor. Pana acum aveai o scuza: nu mi-a aparut postarea in newsfeed. Acum ce scuza mai ai?
Caci faza cu povestile Facebook e si in sens contrar: pana acum te puteai uita la zeci si sute de statusuri fara sa ai vreo reactie. Fara sa stie acei oameni ca-i urmaresti. Acum ei chiar vor afla ca-i urmaresti.
Da, povestile Facebook au venit initial din Snapchat, apoi au aterizat in Instagram si abia apoi au ajuns la Facebook. E mai mult decat ce zic eu. Asta e cert. Dar, la modul sincer, puteti ignora argumentul semnalat de mine? Puteti spune ca acest lucru nu a avut absolut nicio influenta?
Sau esti ca mine, si ti se filfiie de ce-a postat X la modu’ general.
N-am contract cu mineni sa-i citesc productiile fix cind apar. Daca vrei sa-ti citesc cutare eseu, vii la mine si-mi dai link.
A, ca alte mii/milioane de utilizatori vor avea problemele descrise de tine dinsus … ce sa zic, problemeie plebeilor nu ma agita pe mine.