Poker face

Poker face

 

Poker, viata, amintiri, comunism, revolutie de catifea, neimpliniri, imbogatiri rapide, bani nemunciti, idealis, parvenire.

Stiti sa jucati poker? Stiti regulile?

Pokerul nu este joc de noroc. Sau este, dar intr-o mica masura. Este exact ca in viata: trebuie sa ai un dram de noroc, dar trebuie sa stii ce sa faci cu el. Trebuie sa stii cand sa joci la cacealma (sa BLUFEZI – termenul vine din engleza, TO BLUFF), sa stii cand sa te retragi, sa accepti ca vei si pierde.

Jana este o norocoasa. A castigat milioane de dolari din Poker, si-a crescut singura fiica, insa pare un robot. Un monstru lipsit de sentimente. Dovedeste ca este o femeie puternica, inteligenta, insa extrem de rece.

Fiica ei, Pavlina, este o visatoare naiva. Se indragosteste de Viktor, care este si el un idealist care vrea sa schimbe societatea din temelii. Sau, cel putin, asa doreste sa para.

Frantisek, tatal Janei, este doar o amintire. El plecase demult in Nigeria, pentru a-si castiga existenta. Crezuse ca face un bine familiei. De acolo trimitea lunar scrisori care contineau si bani. Considera ca astfel isi face datoria fata de familie.

Fiecare, practic, traieste in lumea lui. Fiecare are propriile credinte, trezirea la realitate ii schimba pe toti.

Mi-a placut spectacolul Poker Face din fix 3 motive:

1. Modul in care este jucat, toti cei 4 actori meritand sincere felicitari.

2. Textul este unul realmente reusit.

3. Asemanarile izbitoare dintre societatea ceha si cea romaneasca. Problemele lor au fost si sunt si problemele noastre. O schimbare brusca de regim, violenta sau nu, produce grave dezechilibre la nivelul familiei. Unii reusesc sa se adapteze si sa profite de criza. Criza este motiv de bucurie pentru unii.

Spectacolul Poker Face a fost vazut in cadrul Festin pe Bulevard (programul complet al festivalului poate fi vazut AICI). L-am vazut in sala mica a Teatrului Nottara (sala George Constantin). O sala extrem de misto: micuta, cu locuri si in lateral. Acest lucru avantajeaza actorii: ei nu mai trebuie sa stea tot timpul cu fata spre spectatori, in orice directie s-ar uita sunt spectatori. Se pot concentra mai bine, joaca mai relaxati. Este si un loc mai intim. E drept, nu are o capacitate atat de mare, dar poate e mai bine. Voi reveni cu drag acolo si cu alte ocazii. Salutari TEATRALE tuturor!

Comments

comments

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !