A trisa . To cheat in engleza. „Trisorii si aranjorii”, cum ar zice Mitica de la Brutarie. Cine-s astia?
Pai simplu: acei oameni care vor castiguri materiale nemeritate. Trisorul in fotbal e jucatorul care simuleaza un fault pentru a primi penalti. Trisorul este si presedintele care castiga meciul dinainte. Aranjor, trisor, tot aia.
A trisa. Ce frumos cuvant. Si cat de hulit este.
Si totusi, se pare ca oamenii nu triseaza neaparat pentru castig. „El n-o face pe lovele/el o face de placere”. Asa se explica de ce triseaza lumea cand joaca tabinet cu prietenii. Sau macao. Sau monopoly. Nu jucam pe bani, dar ei vor sa castige. Si se simt asa bine castigand imoral.
Da, imoralitatea a ajuns o lauda. Smecherul e ceva de bine. Nu toti pot fi asa. Muncitorul e ceva de rau, aia toata lumea poate face. Unii refuza sa faca asta.
Nu sunt fariseu, recunosc ca si eu am mai trisat. Descoperisem o chestie la Trombon, ziceam ca pun 3 asi, si puneam 3 asi si alta carte, nu statea nimeni sa vada ca eu am pus 4 carti. Vedeau ca ultimele 3 erau ce zisesem eu. Recunosc, simteam o satisfactie ca reusisem. Eram mandru. Miza era logica: mandria de a fi castigator. Eu confirmam ceea ce spuneau unii filosofi/sociologi: omul s-a nascut pentru a fura. El nu fura datorita regulilor care-l impiedica sa faca asta.
Acum parca n-as mai trisa. Uneori stau si-mi dau seama ca n-are rost. Si totusi, daca pot s-o fac, de ce nu?
Am momente cand ma simt cu musca pe caciula si zic „dar ce rost are?”, dar si momente in care ma enervez dupa atatea infrangeri. Si trisez.
Cand am vazut studiul am rasuflat usurat: nu-s unicat. Nici macar noi romanii nu suntem unici. Este omeneste sa furi. Sau sa incerci.
Revin cu o replica ramasa in minte de la o amica. Cica o profa le tot zicea: DATORIA VOASTRA DE ELEVI E SA INCERCATI SA COPIATI, IAR DATORIA MEA DE PROFESOR E SA VA PRIND. NU E CU SUPARARE DACA VA PRIND, VOI ATI INCERCAT, V-ATI FACUT DATORIA VOASTRA, EU MI-O FAC PE-A MEA… „Datoria voastra e sa incercati sa furati”. Cinic, dar adevarat.
Nici nu stiu ce salutari sa transmit la sfarsitul acestui articol. Salutari „necinstite”? Fie 🙂
3 thoughts on “Placerea de a trisa.”