Pitic de gradina + caini = sperietura maxima
Am scris cateva advertoriale despre piticii de gradina. Pana acum, i-am vazut doar in poze. Arata bine, iti infrumuseteaza gradina. Pana acum…
Caci acum am reusit sa si dau de unul si, credeti-ma, primul impact nu a fost chiar placut. Sa va povestesc pe larg…
Sunt cazat la Casa Dragalina din Cluj (nu stiu cand va aparea articolul, eu il scriu din Cluj, dar probabil il voi finaliza si publica din Bucuresti). Casa Dragalina este o casa, nu pensiune, nu hotel, nu motel. O casa care are si curte. Despre ea, pe larg, aici.
Dar nu despre casa va vorbesc aici, ci despre curte… Care curte contine una bucata pitic de gradina si 2 caini.
Desi mi-e frica de caini, de astia nu imi este. Nu ca nu mi-a fost la inceput. Ei ma latra, foarte mult, dar nicio secunda nu a dat de inteles ca ar vrea sa sara pe mine. Ma rog, poate i-a speriat si fizicul meu impunator …
Bine, toate astea cu exceptia primei seri… Daca aveam inima mai slaba, puteam s-o patesc rau.
Asadar, am ajuns nu foarte tarziu in pensiune. Pe la 9 si ceva. In seara am vazut un singur film, Tony Erdmann. Eh, desi era DOAR 9 seara, era intuneric. Iar curtea acestei case nu este atat de luminata pe cat mi-as dori. Drept urmare, folosesc lanterna telefonului.
Lucrurile au decurs in felul urmator: bag lumina sa deschid poarta si s-o inchid. Indrept apoi lanterna in fata si imi apare un pitic de gradina extrem de dubios. Fie mi-a tremurat un pic mana, fie batea vantul, fie ambele (cand mergi e clar ca nu poti sta cu telefonul in pozitie fixa), insa am avut impresia ca acel pitic se misca. Spre mine. Si ca-si misca si buzele.
Fix in momentul urmator am auzit AMBII caini latrand. In acelasi timp. Deodata. M-am speriat. Urmatoarea chestie a fost ca unul din caini s-a dus fix spre piticul de gradina. Parca voiau sa comploteze contra mea. Urc repede scarile si am impresia ca usa de la casa e incuiata. Nu era incuiata, dar eram eu prea speriat sa reusesc sa apas ca lumea pe clanta. Sun pe proprietar, nu se culcase, oricum trebuia sa vina ca mai venea un client. Nu i-am povestit intamplarea. I-am zis doar ca usa e inchisa. A venit, mi-a aratat ca e clar deschisa. Eu ma linistisem, dar dintr-un motiv care-mi scapa, linistit cum eram, nu m-am dus din nou sus sa vad daca usa e intr-adevar inchisa… Nu m-a dus capul.
Proprietarii Casei Dragalina vor afla povestea de aici 🙂
Cand am ajuns in sfarsit in camera, mi-am amintit de filmul Goosebumbs. Malaezu imi povestise multe despre el, pentru ca a citit cartile cand era mai tanar (era sa zic cand era mic, dar mic e si acu’). Si imi povestise el cum nu a putut dormi noaptea din cauza piticilor de gradina (era o carte distincta, Razbunarea piticilor de gradina). Lui i se par infricosatori. Ma rog, SI lui. In film, din pacate sau din fericire, acei pitici de gradina par simpatici.
Acum, or fi si pitici simpatici, nu zic nu, dar acest pitic de gradina mi se pare dubios rau. Daca mergeti prin Cluj si va cazati la Casa Dragalina, rog sa-mi spuneti daca am sau nu dreptate. Salutari FRICOASE tuturor!