PISCOTARI din toate colturile, UNITI-VA!

Iarasi se scrie despre piscotari. Discutia este veche, insa acum a redevenit la moda. Pana sa va zic cum sta treaba cu acesti piscotari, trebuie sa dau link-urile celor care au piscotarit inaintea mea:

George Hari Popescu vorbeste despre primii piscotari;
– Simona Mocanu vorbeste despre ultimii piscotari;

Ce observ la cei 4 piscotari? Pai ei vorbesc exclusiv despre acel piscot dat ca mancare la evenimente (conferinte de presa, vizionari de filme). Oare acela sa fie singurul PISCOT cunoscut? Eu zic ca nu…

Asadar, exista si altfel de piscot, unul mai putin jurnalistic si mult mai specific blogosferic. Este acel piscot pe care-l obtii scriind despre o firma. Poti obtine carti de vizita, haine, accesorii ori chiar device-uri. Piscotari sunt aceia care au produse fara sa fi dat bani pe ele. Economic o astfel de “colaborare” se cheama barter: eu muncesc (scriu pe blog), tu imi dai un produs. In limbajul blogosferic se cheama tot piscotarit. Astfel, cei care scriu pentru a obtine carti de vizita sunt niste amarati de piscotari.

carte de vizita (640x391)

Bloggerii mari si seriosi scriu pentru o masina, un laptop sau macar un telefon ori o tableta.

De asemenea, tot piscot este si obiectul obtinut la diversele concursuri. Irina de exemplu se lauda cu 3 piscoturi pe care le tine tot timpul la ea: 2 telefoane si o tableta (tableta ei este Ipiscot).

Piscotari mai sunt considerati si cei care scriu pentru bani putini. Este la fel ca-n paragraful anterior: piscotari sunt bloggerii mici, care scriu pentru 10 lei in loc sa scrie pentru 200 de euro. Este diferenta dintre piscot si icre negre.

Despre piscotareli (cele clasice) am sa va dau doar 4 exemple:

1. La multe evenimente blogosferice este sponsor Staropramen. Cand e sponsor Staropramen, se stie: pun un frigider plin cu bere din care toata lumea se serveste. La Festivalul de film Cinepolitica Staropramen a fost sponsor, deci regula se pastra (acolo berea este PISCOT).

La urmatorul festival, la B-est, sponsor a fost alta bere. Ce a facut acea bere? In prima zi a adus un frigider plin cu bere, care era insa… scos din priza. Ulterior frigiderul era gol, doar cu sponsorul scris pe el. Asta da reclama.

2. La conferintele blogosferice la fel: Staropramen ruleaza. La Zilele Biz a fost insa sponsor Ursus. Care Ursus ne-a dat… pliante. Oricat de buna ar fi altfel Ursus, strategia lor mi s-a parut ciudata. As fi preferat sa aduca un camion de Ursus si sa-l vanda, indiferent de pret. Nu era vorba neaparat sa dea bere gratis, era vorba ca berea oficiala a acelui eveniment ar trebui sa se gaseasca la acel eveniment (ca si principiu). La fel si la festivalul de film (cu bere din afara nu puteai intra). Eu si alti piscotari apreciem Staropramen pentru ca stie o treaba: sunt producator de bere, deci cand apare numele meu sus trebuie sa apara si berea. Simplu zic.

3. Tot Simona scrisese nu demult un articol despre filme si piscoturi. Despre asta vreau sa va povestesc o chestie tare. Au fost 2 vizionari de film in acelasi timp (mai acum 2 saptamani). Eu merg la una din ele, Irina (nu-i mai dau link, unu-i ajunge) la cealalta. Ii dau eu mesaj: am avut piscoturi, sampanie si alte alea, deci filmul a fost bun. La care ea raspunde: filmul meu a fost bun si fara piscoturi :)) Daca n-ati citit articolul Simonei va zic eu pe scurt: unii sustin ca filmul devine mai bun daca servesti piscoturi inainte, dupa sau in timpul lui.

4. Un ultim exemplu trait de mine la un film a fost acum vreo 2 luni, intr-o dimineata. Nu zic filmul, nu zic distribuitorul. Zic doar ca pusesera la intrare o masa pe care erau piscoturi. Si vine un ziarist mai batran (“primii piscotari“) si tot baga in el. Suntem chemati inauntru, incepea filmul. Asa ca jurnalistul ia o farfurie (d-aia de plastic), o umple cu piscoturi pana-n varf, si intra cu ea inauntru. Tinea farfuria cu ambele maini (o mana era sub ea, cealalta deasupra, ca sa nu cada apetisantele piscoturi). Oi fi vazut io piscotari la viata mea, dar chiar atat de nemancati parca nu.

Bagat piscoturi in sacosa n-am vazut decat partial. Dadeau la Strumfii 2 niste sucuri d-alea mici, pentru copii, iar lumea isi lua cutii din alea sa le bage in sala. Nu stiu daca a luat cineva si pentru acasa, posibil sa se fi intamplat si asta.

Sa trag si niste concluzii asadar… La viata mea eu am scris si pentru bijuterii, si pentru carti de vizita, m-am dus la filme unde s-au dat piscoturi, popcorn si alte alea, nu am refuzat insa nici filmele unde nu a fost deloc protocol. La conferinte nu mancarea este importanta, dar apreciez daca organizatorii s-au gandit si la acest aspect. Uneori, ca sa ironizez pe cei care ne privesc de sus, imi asum si chiar ma mandrescu apelativul de PISCOTAR. Si, paradoxal, chiar imi place sa mananc piscoturi, d-alea clasice, care se gasesc in magazin cu numele asta.

Si fac misto de cei care au blog si nu apreciaza acest preparat culinar. Le zic ca n-au stofa de bloggeri in ei.

Inchei atipic, nu salut, ci doar indemn: PISCOTARI DIN TOATE COLTURILE, UNITI-VA!

ps: Am uitat sa va povestesc o faza si mai tare. Intru eu intr-un Mega Image acum cateva luni si in fata mea o doamna destul de bine imbracata avea in cos vreo 10 cutii de piscoturi. In sinea mea m-am gandit: ori are bloggeri in casa, ori organizeaza vreun mini blog-meet :))

Comments

comments

5 thoughts on “PISCOTARI din toate colturile, UNITI-VA!

  1. Sau doamna cu piscoturile le cumparase pentru o nunta unde, de altfel, se si folosesc cu precadere piscoturile.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !