Pierderea identitatii personale

Imi propusesem sa scriu mai demult acest articol, insa am decis sa-l postez la momentul oportun. Am ratat momentul 14 februarie, 24 februarie nu mai puteam rata. E drept, urmau 1 si 8 martie, insa 24 februarie pare ziua ideala. Asadar, la ce ma refer cand spun pierderea identitatii personale.

Pai ma refer STRICT la pierderea identitatii personale IN CUPLU si la. Nu ma voi referi, deci, la pierderea identitatii personale intr-o corporatie (despre corporatisti alta data) ori intr-o institutie de stat. Ma refer STRICT la cuplu.

Va povestesc 2 intamplari ale unor cunoscuti.

1. Urma sa ne intalnim mai multi fosti colegi de scoala. Intai ne-am intalnit mai putini, eram la terasa. Sunam alta fosta colega. POTI AJUNGE SAMBATA, LA ORA X, IN LOCALUL Y? Raspunsul a venit prompt: NU PUTEM!

2. Doi amici, cuplati. Ea nu a avut serviciu mult timp, el lucra. Ea nu se putea duce la film cat el lucra, desi ar fi avut posibilitatea asta, inclusiv gratis. Multi o invidiau pentru aceasta posibilitate, ea nu, ca nu poate merge fara el. Cum sa mearga ea fara el? Doamne-fereste!

Despre aceasta problema a vorbit si AnneMarie, nu demult, in Vlogul ei de marti:

I-am cerut atunci acordul postarii acestui clip, sper totusi ca nu s-a razgandit intre timp :))

Inainte sa-mi spun parerea, semnalez faptul ca se inmultesc, pe zi ce trece, paginile comune de facebook. „Ion si Maria”, „Vasilica si Gheorghe”. In Romania inca n-am vazut pagini comune „Ion si Vasile” ori „Maria si Loredana”, insa ma astept sa le vad in viitorul apropiat.

Acum, doar 3 chestii, scurte de tot, spun. Incheierea o fac cu bancuri, ca umorul este singurul care ne salveaza:

1. Se foloseste pluralul in sintagma NE-AM LUAT ROCHITA pentru ca ambii membri ai cuplului au pus umarul, nu? Adica el a platit-o, ea o va imbraca. Asta-i logica, nu?

2. Nu cumva, in multe situatii, ea vorbeste la plural pentru a nu-l mai lasa si pe el sa vorbeasca? Ea oricum vorbeste mult, sa spuna de 2 ori acelasi lucru ar fi peste puterile noastre, ale ascultatorilor. Ar trebui sa zicem mersi ca vorbeste, din start, in numele cuplului, nu? Economisim timp cu totii…

3. O faza patita in autobuz. Era un cuplu din asta lipit. Nu isi ziceau NOI, adica oricum nu isi ziceau nimic, doar se tineau de mana. Nu conta ca era autobuzul plin si abia aveai loc, ei trebuiau sa se tina de mana. Un tip, la fel de anti-romantic ca mine, voia sa coboare. Singurul loc era printre ei. Dar astia nu voiau sa-si dezlipeasca mainile. Se enerveaza tipul, le dezlipeste mainile, apoi cu o voce si o exprimare de cocalar zice: Stati linistiti, nu va ating sa va fur ceasurile; am vrut sa vad daca va pot dezlipi. Daca erati siamezi chemam un tovaras, el e doctor, cica acu’ medicina poate rezolva si problema asta. Sa mor daca va mint… Am izbucnit intr-un ras zgomotos, „cocalarul” mi-a facut cu ochiul, a coborat, cuplul insa se rusinase. A coborat si cuplul la urmatoarea statie, insa nu m-am prins daca acolo voiau din start sa coboare sau au coborat de rusine. Prefer sa cred ca de rusine 🙂

Am terminat cu cuplurile, dar trebuie sa va zic de vorbitul la plural si in cazul parintelui (in special mamei) si al copilului. Asadar, vorbitul la plural este folosit si in acest caz. Astazi am mers la cresa, astazi ne-am inscris la gradinita, astazi am absolvit clasa I. La cum se exprima unele mame chiar au nevoie sa se inscrie in clasa I. Le-ar prinde bine zic.

Vorbitul la plural imi aminteste de un banc:

Un politist opreste un tip pe strada pentru a-i verifica actele:
Politistul: Asa … vad ca nu lucram…
Studentul: Asa este.
Politistul: Inseamna ca trandavim pe banii statului…
Studentul: Exact, trandavim…
Politistul: Se pare ca suntem studenti?
Studentul: Ei,cu asta nu pot sa fiu de acord! Student sunt numai eu !

Nu inchei fara un banc despre NOI in cuplu, adica subiectul principal al articolului:

–  Draga mea, am o mare problema.
– Dragul meu, ti-am mai zis, problemele tale sunt si problemele mele. Deci AVEM o problema. Acum spune.
– Vom avea un copil cu secretara!

In final, o intrebare pentru psihologi: daca dedublarea de personalitate este o boala psihica, de ce pierderea identitatii personale in cuplu nu este? Sau este si nu stiu eu. Salutari NEROMANTICE tuturor!

Pierderea identitatii personale – articol scris in cinstea zilei de 24 februarie 🙂