Peretele de Lia Bugnar

Peretele de Lia Bugnar

 

Daca as folosi schema standard cu care analizez filmele pe Cinemil, as porni acest articol cu o introducere ampla, in care as vorbi despre Lia Bugnar, ca regizor, Marius Manole, ca actor (printre cei mai buni actori de teatru din capitala) si, poate, Ana Ularu. Pentru un necunoscator, cele 3 nume ar trebui sa atraga.

Spectacolul Peretele este, insa, mai mult decat atat. Asta seara am vazut, in sfarsit, spectacolul, si m-am simtit coplesit. Multe spectacole m-au impresionat, la unele mi-au dat lacrimile, insa Peretele are ceva special. De fapt, totul este special la el. Sa incerc sa imi adun gandurile (sunt inca sub impresia spectacolului) si sa le astern aici, pe blog.

1. Intai si intai, se joaca in foarte multe distributii. Eu l-am vazut o singura data, insa cu siguranta trebuie sa-l mai vad. Enumar mai jos distributia de aseara, mentionand faptul ca nu stiu, cu exactitate, cate distributii sunt. Asadar:

Hoasca batrana: Adriana TRANDAFIR
Mafteia: Gabriela POPESCU
Arteziana: Maria BUZA
Aspasita: Natalia CĂLIN
Zora: Letitia VLADESCU
Inga: Florentina TILEA
Sena: Marcela MOTOC
Bătrânul: Mihai NITU
Preotul: Istvan TEGLAS
Vasea: Marius MANOLE

Nu stiu ce parere voi avea dupa ce-l voi vedea in mai multe distributii. Voi vorbi doar despre spectacolul vazut in distributia de mai sus.

2. Ies in evidenta, de departe, 3 actori: Adriana Trandafir, un rol absolut genial in rolul viitoarei vaduve, Marius Manole, care nu m-a dezamagit pana acum in niciun rol si Gabriela Popescu, magistrala in rolul de moasa. Nu zic ca restul nu au jucat bine, insa cei 3 ies in evidenta.

3. Istvan Teglas, desi joaca foarte bine, are un rol putin pronuntat, de preot. E adevarat, si-l duce la capat cu brio. Per total, nimeni nu dezamageste, insa am un off personal: as vrea sa vad spectacolul acesta cu Ana Ularu. Daca la actori am spus ca febletea mea este Manole, la actrite preferata mea este clar Ana Ularu. Ea este printre putinele care a reusit in ambele domenii: atat teatru, cat si film. In privinta lui Manole inca astept un film (lungmetraj musai) in care sa aiba rolul principal.

4. Spectacolul este un semi-musical. Nu se canta tot timpul, ar putea deveni obositor, muzica este un condiment care da gust mancarii. Oho, dar ce mai gust. Exact cum spune si regizoarea Lia Bugnar, este o piesa cu parti cantate. Eu prefer termenul de semi-musical, asta pentru a reliefa procentul de muzica / non-muzica din spectacol: 50-50.
Cu ocazia asta vezi ca Marius Manole, Istvan Teglas ori Letitia Vladescu chiar au voce.

5. Pentru ca tot am pomenit despre regizoare, Lia Bugnar, trebuie spuse cateva cuvinte despre ea. Pastreaza aceeasi regula ca la toate celelalte spectacole (spectacole comedii-drame care ating teme sensibile, insa vorbite pe intelesul tuturor, de oameni pentru oameni), insa de aceasta data pare un pic altfel. Val Valcu, pe DcNews, sustine ca dupa Peretele putem afirma ca Lia Bugnar inseamna ceva in dramaturgia romaneasca. Si daca ne gandim la faptul ca 2 scenarii scrise de Lia Bugnar tocmai au castigat finantare de la CNC (Detalii la Marculescu: el e foarte acid la adresa ei si a lui Lustig, eu, sincer, ma bucur, apreciind, la vremea lor, filmele facute dupa scenarii de Adrian Lustig), ne dam seama ca ea chiar devine din ce in ce mai importanta. Apropo de ea, ma gandesc ca poate la filmele ei mi se va indeplini visul de a-l vedea pe Manole intr-un lungmetraj.

Tot legat de Peretele, mai recomand 4 articole: o comparatie interesanta, in Adevarul, intre Peretele si Omul bun din Seciuan (am fost la repetitii, varianta finala n-am apucat, inca, s-o vad); interviu cu Maria Buza, interviu Florentina Tilea si interviu cu Letitia Vladescu.

Spectacolul Peretele se joaca la Teatrul Metropolis din capitala, de fiecare data cu casa inchisa. Asta seara erau persoane care stateau in fata primului rand, jos, pe podea, pentru a vedea spectacolul. Sa nu mai zic de scaunele suplimentare, prezente si ele de sus pana jos. Chiar ma consider un norocos ca am reusit sa vad spectacolul (sunt curios cat de norocos voi fi data urmatoare, intr-o alta distributie)

Nu v-am zis nimic despre el, despre ce este vorba, asa-i? Pe scurt de tot: actiunea se petrece in 2 apartamente alaturate. Intr-unul, un batran bogat isi traieste ultimele clipe. La capataiul sau stau fosta nevasta, fiica, sotul fiicei, dar si noua si tanara lui nevasta. Pe langa relatia afectiva care-i leaga, miza este testamentul pe care acesta il va lasa. In apartamentul de alaturi o fosta prostituata urma sa nasca. Ce se intampla in cele 2 apartamente vedem in paralel, lumina plimbandu-se dintr-o parte in cealalta. Fara pauze, fara schimbari de decor, cu un decor static, spectacolul este unul extrem de dinamic. Finalul este apoteotic, final pe care nu vi-l pot spune pentru ca va rapesc intreg farmecul spectacolului. La fel cum va las sa descoperiti si legatura dintre cele 2 incaperi.

Cam atat despre Peretele, un spectacol pe care nu trebuie sa-l ratati si pe care eu vreau sa-l revad, in alta distributie. Este cel mai bun spectacol vazut de mine anul acesta si, probabil, cel mai bun spectacol vazut de mine vreodata. Sa vedem daca dupa cateva zile, cand va trece primul val al emotiilor, voi avea aceeasi opinie. Tind sa cred ca da. Salutari TEATRALE tuturor!

Comments

comments

2 thoughts on “Peretele de Lia Bugnar

  1. Marţi seara am fost la teatru şi m-am simţit bine, am fost bucuros şi mândru în acelaşi timp. M-am simţit bine pentru că am urmărit o piesă de teatru bună ( “Căsătoria” de Gogol ) cu o distribuţie de excepţie ( Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Dana Dogaru).

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !