Sambata seara am vizionat spectacolul Parcheaza masina la Harvard, in sala noua a Teatrului de Comedie, spectacol apartinand Teatrului Evreiesc de Stat.
Este vorba despre povestea a doi oameni, un profesor iesit la pensie, care nu mai avea mult de trait (6 luni conform doctorului), si o femeie in floarea varstei, vaduva, care se angajeaza sa aiba grija de el si de casa lui. Intre ei nu exista nicio legatura. Ulterior se dovedeste ca legaturile dintre ei sunt mai puternice si mai vechi decat ne-am putea imagina, iar scopul vizitei doamnei era, de fapt altul. Prezentul nu este ceea ce pare, trecutul nu este ceea ce au crezut cei 2.
Cateva cuvinte despre spectacol:
1. Este tipul de spectacol cu 2 actori, ambii exceptionali, unde treci cu usurinta de la o stare la alta. Este tipul de spectacol unde niciun personaj nu este 100% bun ori 100% rau. Este adevarat, in functie de preferinte, poti sau nu sa fii de partea unuia sau a celuilalt.
2. Este un spectacol al dialogurilor, fiecare dialog are o insemnatate, fiecare cuvant este ales cu grija. Deloc plictisitor, antrenant, plin de neprevazut, cu un final tot neasteptat, spectacolul este o lectie de actorie predata de „profesorul” Constantin Dinulescu si de „eleva” Maia Morgenstern.
3. Este tot timpul o placere s-o vezi pe Maia Morgenstern pe scena. Sufletista, cu o voce unica (sunt persoane a caror voce n-o poti uita, iar din domeniul cultural primele 2 nume care-mi vin in minte sunt Maia Morgenstern si Irina Margareta Nistor), o actrita exceptionala si un director de teatru admirabil.
Legat de problema Teatrului Evreiesc, am doar cateva comentarii de facut (probabil voi vorbi mai pe larg intr-un articol viitor).
In primul rand, eu sunt foarte influentat de contextul in care vad un film sau un spectacol de teatru. Am detaliat acest aspect nu demult, pe blogul Angelei. Oricat de obiectivi am vrea sa fim, nu putem sa fim. Eu imi recunosc acest defect. Din acest motiv, sambata seara am mers la spectacol cu ganduri pozitive: stiam ca ce voi vedea este ceva temporar, stiam ca nu voi intalni cele mai bune conditii, ma asteptam la toate astea. Si tocmai din acest motiv am apreciat spectacolul si actorii MAI MULT. Ei au dovedit ca pot juca chiar si in acele conditii, spectatorii se dovedesc solidari si UMPLU PANA LA REFUZ micuta sala noua a Teatrului de Comedie. Nu este comod sa stai pe bancutele alea, nu sunt cele mai bune conditii nici de a viziona, nici de a juca. Dar tocmai din acest motiv apreciez. Iar spectacolul mi s-a parut, poate, mai bun decat era. Iar Maia Morgenstern pare ca joaca mai cu suflet decat joaca de obicei. Cum spun unii ziaristi despre un fotbalist: joaca la 200% din capacitate. Cam asa.
Tot respectul pentru Teatrul de Comedie, care a pus la dispozitie acea sala, felicitari actorilor Teatrului Evreiesc pentru ca joaca extraordinar chiar si in aceste conditii. Tot respectul si pentru spectatorii care umplu sala chiar si in aceste conditii.
Si sa nu va mai aud cu tampenia ca la teatrul evreiesc vin evreii. Talentul nu tine cont de nationalitate ori de religie. Actori ca Maia Morgenstern avem putini in Romania. Teatrul Evreiesc de Stat este pentru romani, pentru iubitorii de teatru. Nu exista roman care sa fi dorit sa cumpere bilet la acest teatru si sa fie refuzat. Atunci de ce ar conta ca este teatru EVREIESC?
Parcheaza masina la Harvard oricum este printre cele mai bune spectacole ale teatrului (Vazut de mine). Aici nu garantez, nu am vazut multe spectacole sa-mi pot da cu parerea. Pot insa spune ca este un spectacol foarte bun, un spectacol care te face sa-ti doresti sa revii la acest teatru. De asemenea, pot simti atunci cand un actor joaca cu sufletul si cand un actor este cu adevarat impresionat de aplauze. Si cand aplauzele sunt sincere. Mergeti si voi sa vedeti. Mergeti si voi sa rasplatiti efortul acelor oameni macar prin aplauzele voastre, sincere si zgomotoase. Of, iar am scris mult 🙂 Salutari TEATRALE tuturor!
One thought on “Parcheaza masina la Harvard”