Pandemia de Coronavirus, mai precis masurile luate impotriva acesteia, m-au scos din ritm. M-au facut sa scriu foarte putin pe bloguri, desi multi au impresia ca, de fapt, ea mi-a convenit. Ori ca nu ma afecteaza deloc, caci unul ca mine oricum munceste de acasa.
Cum nu se poate mai fals. Sau, ca sa fiu mai precis, e adevarat doar 20%.
E adevarat faptul ca am lucrat si lucrez de acasa. Nu m-am vazut si nu ma vad lucrand din alta parte, de la un birou, nu ma vad sa am sefi ori sa am un program fix de lucru. Drept urmare, multi dintre prietenii nevoiti sa lucreze de acasa in perioada asta ma contactau (telefonic sau pe chat) sa ma intrebe ce sa faca, cum sa se descurce cu lucrul de acasa.
Un amic radea si-mi spunea ca de cand lucreaza de acasa bea foarte multa Cola. Cand ii ziceam eu ca beau multa cola, ca deseori ea ma ajuta sa ma trezesc (band-o in loc de cafea), imi zicea ca-s nebun si ca-s fitos. Ma rog, a urmat o discutie despre Cola Lime si Pepsi Twist, discutie pe care candva am facut-o pe vlog. Pentru cine doreste, clipul e mai jos.
Revenind. Partea cu lucratul de acasa este adevarata. La fel de adevarat este faptul ca ar trebui sa multumesc cerului (ori lui Dumnezeu ori altei forte supra-naturale) ca nu trebuie sa merg pe mijloacele de transport. Cu asta toata lumea e de acord, chiar daca motivele-s diferite: multi se tem de virus, eu pur si simplu nu as putea sta o ora intreaga cu masca la gura si la nas.
Asadar, am stat foarte mult in casa, cand am iesit am mers pe jos, insa chestiile astea sunt, cumva, personale. Profesional mi-a mers bine, mi-a mers perfect. Mai mult, oamenii au stat acasa, drept urmare mi-au citit mai mult blogurile.
Ceea ce este cum nu se poate mai fals. Acum urmeaza, deci, partea neadevarata, estimata de mine la 80%. Asadar:
Nu prea am avut despre CE sa scriu
Teatrele au functionat online, dar eu nu suport teatrul online. Cinematografele sunt inchise, dar Netflix si HboGo functioneaza la capacitate maxima; doar ca, vedeti voi, mie-mi placea sa MERG la cinema, imi placea sa socializez acolo, imi placea sa vizitez mall-urile… Si da, in timpuri normale, vedeam intr-o saptamana in jur de 5 filme la cinema, iar acasa daca vedeam 1-2 filme. Ma rog, asta e media, existau zile in care nu vedeam deloc filme acasa. Altii rup in 2 Netflixul, eu nu prea fac asta.
Totodata, viata mea offline mai cuprindea si alte chestii: conferinte (de care mi-e sincer dor; conferinte la care principalul obiectiv era socializarea, nu discursurile si nu piscoturile), lansari, festivaluri (intre 20 si 29 martie trebuia sa se desfasoare, la Satu Mare, Festivalul International de Teatru Tranzit Feszt), iesiri la restaurante, mers la meciuri. In alea 2 luni de stare de urgenta, am taiat in intregime toate acestea. Iar daca va intrebati ce legatura are o iesire la restaurant (bar, carciuma, crasma, bodega, ziceti-i cum vreti) cu scrisul pe blog inseamna ca nu ma cunoasteti, caci deseori discutiile pe care le am la bere cu un prieten se transforma intr-un articol pe blog.
Si pentru ca tot am amintit de fotbal, ganditi-va ca acum eu trebuia sa fiu in febra Campionatului European de Fotbal, cu sau fara Romania participanta.
https://youtu.be/PnCGw_xDNSk
Traficul de pe bloguri a scazut dramatic
A fost un triplu efect, un combo: pe de-o parte, nu prea am avut DESPRE ce sa scriu, pe de alta parte lumea citea chestii legate de pandemie. Am scris cateva articole tematice: 3 pe blogul politic (efectele politice ale pandemiei, despre atacurile asupra BOR si despre anti-vaxxeri), pe blogul studentesc (despre invatamantul la distanta si despre importanta deschiderii/inchiderii scolilor) si unul pe blogul de mancare (despre cum mancatul in oras ar putea deveni … retrograd). Ma rog, nu-s singurele, am evocat doar cateva.
Doar ca, desi am muncit la ele si le-am gandit evergreen, sa fie valabile si citibile si dupa pandemie, traficul adus de ele a fost infim. Era sa zic infirm si nu as fi fost departe de adevar.
Am fost scos din ritm
Eu ma aseman cu jucatorii de fotbal, pusi sa joace la capacitate maxima dupa 2 luni de pauza. Stiu, exemplul e fortat, extrem, dar deseori fix asa ma simt. Simt ca am idei, simt ca as putea da lovitura, doar ca nu-mi ies deloc cuvintele. Exact precum jucatorul de fotbal care vede faza, simte jocul, doar ca nu-l asculta organismul, da pasa un pic prea tarziu.
Am incercat revenirea in vloging, pe care o voi continua, scotand un clip despre insuccesul meu in vlogging (cel de mai sus) si unul despre pasiunea romanilor pentru terase (cel de jos). Link-urile sunt catre articolele aferente de pe blond.ro.
Caci voi credeti ca un robot scrie toate aceste articole, ca are in cap 500 de articole, drept urmare are oricand idei de rezerva. Lucru care nu-i deloc asa. Sa nu mai zic ca plimbarile mele imi aduceau un aer proaspat, care facea extrem de bine la inspiratie. Serios vorbesc.
Asadar, pandemia de Coronavirus m-a scos din ritm si-mi doresc extrem de mult ca totul sa revina la normal. Si, recunosc, poate sunt subiectiv cand cer revenirea cat mai rapida la viata de dinainte. Nu, nu am scris nimic despre masuri, despre masti, despre relaxari si redeschideri. Intr-un articol viitoar poate, pe alt blog.
Pana una-alta, incerc sa trec peste pandemia de Coronavirus, sa ma relaxez si … sa-mi recapat ritmul. Cadenta. Doar ca asta nu depinde doar de mine. Depinde si de ce anume POT face in acest oras si-n aceasta tara, la fel cum depinde si de cititori, de ce anume citesc ei. Caci degeaba scriu pe blogul de carte un articol despre un roman misto (cum este, de exemplu, volumul 1 din seria Gemini de Monica Ramirez), daca nu-l citeste aproape nimeni nu pot sa-mi recapat ritmul. Nu sunt ipocrit sa spun ca nu scriu pentru trafic, ci pentru calitate ori pentru mine. Da, vreau sa scriu calitativ, scriu pentru mine mai mult decat pentru public, dar cand vad trafic de 2 cifre pe un articol imi piere orice chef de a scrie.
Astept sa-mi spuneti si despre voi: cum v-a afectat pandemia de Coronavirus si cum va veti recapata ritmul de dinainte. Sper, totusi, ca nu sunteti din categoria celor care se simt mai bine in lock-down decat inainte. Sper, desi vad din ce in ce mai multi care chiar gandesc asa …
Te inteleg perfect. Nu ma simt mai bine in lockdown. Noi nu iesim de fel decat la job si pentru cumparaturi. Dar cateodata vrem sa plecam hai-hui si pana acum aceste plecari erau spontane. Singurul plan pe care ni-l facem mereu este in privinta concediului din Romania. Din pacate, s-au dat toate peste cap si tare sper sa se schimbe ceva, macar acum, pe perioada verii.
Ne este greu tuturor si problema este ca deja au trecut niste luni bune si incepe sa se accentueze depresia oamenilor dar poate pana la toamna terminam cu nebunia asta..