Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare

Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare

Sunt un lenes, pentru a scrie am nevoie sa fiu impins de la spate. In cazul filmelor ziua de vineri functioneaza ca un imbold foarte bun. Nu doar presiunea distribuitorului, care are nevoie pana vineri de articol, ci si faptul ca pana vineri am traficul cel mai bun. Daca-l scriu luni, dupa weekendul de debut, e ca si cum l-as scrie pentru mine.

In cazul teatrului sunt alte reguli. Merg azi la teatru, dar spectacolul se tot joaca. Am acelasi trafic si daca scriu seara, imediat dupa spectacol, si daca scriu la 2 saptamani dupa. Din acest motiv de multe ori imi dau seama ca am uitat sa scriu despre un spectacol.

E drept, scriu si in seara spectacolului daca m-a impresionat, daca m-am simtit inspirat ori daca, pur si simplu, nu am avut altceva de scris. Da, de multe ori am alte restante, altele de scris, caz in care, din pacate, teatrul trece-n plan secund.

Astazi voi scrie despre spectacolul Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare, vazut la Sala Muse a Teatrului de pe Lipscani. De ce n-am scris pana acum? Pentru ca de fiecare data aveam impresia ca articolul nu este ceea ce imi doream. Doream un articol GRANDIOS, de top, pentru un spectacol care merita cu prisosinta asa ceva. Si acum va voi spune si de ce…

Asadar, spectacolele de teatru sunt, pentru mine, spectacole pe care le uiti destul de repede si spectacole care-ti raman in minte. Un spectacol iti poate ramane in minte si poate deveni reper din mai multe motive: pune niste intrebari extrem de interesante (Gen Elevator), este primul vazut intr-o locatie ori primul in care vezi un actor pe scena (desi nu m-a incantat neaparat, nu voi putea uita Lectie de Violoncel, fiind primul spectacol in care-l vad pe Beligan, la fel cum nu pot uita Poker, PRIMUL spectacol de teatru vazut la Comedie) ori te-a implicat, in vreun fel, pe tine.

Cazul spectacolului Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare este unul special. Mi-a ramas in minte din 3 motive (toate la fel de importante):

1. Am urcat iarasi pe scena. Da, stiu, sunt narcisist, incep cu mine, dar asa sunt eu. Am urcat pe scena, de aceasta data trebuind doar sa fiu agitat. Nu c-as fi linistit altfel. E ok, ma plimbam de nebun pe scena si ma chema Doru. Desi preferam Emil, e ok si Doru. Nu ma deranjeaza. Nu e prima oara cand urc pe scena, dar fiecare urcare are un farmec aparte.

2. Imi amintesc si-mi voi aminti de acest spectacol de fiecare data cand voi vedea Shakespeare pe scena. Dintotdeauna mi-au placut parodiile, ele se intiparesc in mintea mea mai bine decat operele parodiate.
In acest sens dau un exemplu cinematografic: in Scary Movie 5 fusese ironizat filmul Evil Dead. Din motive de distributie, in Romania Evil Dead a ajuns in cinematografe DUPA Scary Movie 5. Credeti c-am mai putut sa iau in serios filmul dupa ce-l vazusem ironizat? Tind sa cred ca la fel se va intampla si cu operele lui Shakespeare, pe care le voi judeca prin prisma parodiei vazuta la Teatrul de pe Lipscani.

3. Tot timpul am avut ceva cu criticii. Chiar daca-i dadeam exemplu pe cei de film si la ei ma refer de multe ori, in cazul teatrului lucrurile nu-s cu mult diferite. Dimpotriva, aici lucrurile pot fi nitel mai grave. Daca tie nu-ti place filmul X, sa zicem Paddington, nu va afla nimeni, actor, regizor, scenarist, de opinia ta. Opinia ta nu va afecta decat publicul roman, care oricum are libertatea de a merge sau nu la cinema independent de cronica ta. Daca, insa, critici un spectacol de teatru, critica ta s-ar putea sa-i afecteze pe actori, pe regizori si pe toti cei implicati.
Spectacolul Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare a ajuns, din acest punct de vedere, un reper. Una bucata critic de teatru a desfiintat acest spectacol. Motivele sunt diverse, eu le-as reduce la unul singur: nu accepta sub nicio forma faptul ca opera unui mare dramaturg POATE fi ironizata. Folosirea unor cuvinte cheie gen kitsch, Vacanta Mare, vulgaritate, penibil, bascalie, nu este intamplatoare. Un critic de teatru OLD SCHOOL descopera blogul, descopera importanta cuvintelor cheie (keywords in engleza) si le foloseste in scopul de a da de pamant cu un spectacol al noului val. Da, si eu SCRIU despre spectacole de teatru, cum scriu si despre filme, insa articolele mele sunt IMPRESII. Pe mine nu ma veti vedea niciodata stand sa scriu non-stop la un spectacol. Eu merg acolo sa ma bucur de spectacol, sa rad, sa plang, sa TRAIESC atmosfera. Nu sunt la scoala, nu o fac din obligatie. Merg la teatru, ca de altfel si la film, din placere. Din start as putea spune ca atitudinea doamnei critic a fost una de respingere (mi-a parut c-a venit pornita sa darame acest spectacol). Si inca un lucru despre doamna critic: mi se pare ca seamana foarte mult, nu atat fizic, cat din punctul de vedere al comportamentului, cu doamna critic de teatrul din Birdman. Daca n-ati vazut filmul va invit sa-l vedeti.

Despre Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare mai gasiti articole in urmatoarele locuri: Filme-Carti (Delia m-a recunoscut pe scena), SemneBune si Ziarul Metropolis. Mergeti si voi sa vedeti Operele complet prescurtate ale lui William Shakespeare. Probabil va deveni si pentru voi un spectacol etalon, unul de care sa va amintiti mult timp de acum inainte. Este cu Dan Radulescu, un actor care m-a impresionat in Factorul Uman, si este regizat de Eugen Gyemant, cel care a regizat Jurnalul lui Adam si al Evei si Bullets over Lipscani. Salutari COMPLET PRESCURTATE tuturor!