Omul care manca lumea. Teatru in doliu.

Omul care manca lumea. Teatru in doliu.

 

Invariabil, tinem minte un spectacol de teatru sau un film in functie de contextul in care-l vedem. Contextul inseamna contextul social si politic, starea ta fizica, prietenii alaturi de care ai vazut acel spectacol.

Pentru mine, Omul care manca lumea este spectacolul vazut intr-o zi de doliu national. Desi spectacolul este EXTREM de bine jucat (in special Romeo Pop, in rolul tatalui, absolut magistral), gandurile spectatorilor erau in alta parte.

Omul care manca lumea Poster

Glumele, desi multe dintre ele extrem de bune, erau intampinate doar cu zambete. Spectacolul a avut scopul de a scoate spectatorul din stare in care se afla. Da, arta in general si teatrul in special au (si) acest scop.

Nu stiu ce a fost in sufletul actorilor, nu a fost deloc usor sa joace in aceste conditii, mai ales ca in multe teatre nu se juca, deci exista si o oarecare presiune sociala. Nu vreau sa fiu in locul lor, ii inteleg si pe cei care nu au vrut sa joace, ii respect si, sincer, i-as fi aplaudat duminica seara din tot sufletul. A fost, insa, o conventie cu regizorul: actorii nu vor iesi la aplauze.

Altfel, mi-as dori sa pot scoate din cap contextul acestui spectacol. Mi-as dori ca Omul care manca lumea sa nu fie spectacolul vazut dupa tragedia din #Colectiv. Din pacate, insa, fara ca actorii sa aiba vreo vina, asa-mi va ramane mult timp de acum inainte. Nu pot sa uit prea repede SINGURUL spectacol terminat brusc, cu lumini aprinse si oameni iesind, IN LINISTE, din sala. Nimeni nu a scos niciun sunet pana nu a iesit din sala de spectacol. Cum as putea, oare, sa uit asa ceva?

Omul care manca lumea este un spectacol in regia lui Alexandru Mazgareanu si este despre omul actual, omul napadit de probleme, care trebuie sa le rezolve pe toate si care clacheaza. Este tipul de spectacol fara personaje pozitive si negative, fara eroi si anti-eroi. Este un spectacol cu oameni, despre oameni si pentru oameni. Este un spectacol despre libertate, despre angajati vs freelanceri, despre prapastia dintre generatii, despre familie. In orice alt context m-as fi gandit la ideea de freelancer si la greutatile pe care le intampina acesta. Acum, insa, o astfel de discutie pare absurda. Articolul acesta, insa, va ramane aici si pe viitor, asa ca atunci cand veti merge sa vedeti spectacolul s-ar putea ca ideile din el, in frunte cu cea legata de libertate, sa vi se para extrem de bine spuse.

Omul care manca lumea

Articole despre spectacol gasiti la Paul Dutu, Bianca Ceica si Georgiana Ene.

Omul care manca lumea se joaca la Teatrul de Arta si va invit sa mergeti sa-l vedeti. Poate voi veti avea norocul de un context social mai favorabil. Legat de doliu si de teatru, spun doar atat: cele 2 notiuni sunt deloc contradictorii. Recomand, chiar, teatrul ca fiind cea mai buna terapie.  Salutari TEATRALE tuturor!

 

Comments

comments

2 thoughts on “Omul care manca lumea. Teatru in doliu.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !