Pe scurt de tot, Œdipe (Oedipe) este PRIMUL spectacol de opera vazut in aceasta viata. La 38 de ani pare absurd, pare cam tarziu, dar eu cred cu tarie ca fiecare lucru vine exact atunci cand trebuie sa vina. Sunt convins ca acum 10 ani n-as fi avut rabdarea necesara sa urmaresc un spectacol de opera (dureaza, cu pauze cu tot, cam 4 ore!), n-as fi inteles nimic din el. M-as fi dus degeaba.
Atentie, spun din start: ce veti citi in continuare NU este nicidecum o recenzie a spectacolului Œdipe (Oedipe). Doua astfel de recenzii gasiti pe blogul despreopera.com (cronica din 2023 si cea din 2024). Eu oricum nu scriu recenzii nici despre teatru, nici despre filme. Eu scriu impresii. Sunt spectator. La Opera nu doar ca sunt spectator, ci sunt spectator DEBUTANT. Sunt mic, dar promit ca voi creste.
Prima oara la opera, dar nu prima in cladirea operei!
Pana pe 4 noiembrie 2024 nu calcasem nici macar in cladirea Operei. Avusesem cateva ocazii, cateva gale la care chiar fusesem invitat sa particip, insa de fiecare data am zis pas. Galele imi displac profund, ideea in sine de a merge pentru a aplauda imi provoaca repulsie.
Eh, in luna noiembrie am avut ocazia sa vizitez Opera Nationala Bucuresti de fix 4 ori. Acest Œdipe (Oedipe) a fost ultima dintre vizite, insa toate mi se pare relevante, importante, toate au legatura intre ele.
Pe 4 noiembrie am „debutat” la Opera Nationala Bucuresti (in public, evident) cu ocazia premierei filmului Enescu jupuit de viu. Mi-a placut enorm filmul, unde am onoarea de a fi si partener media. Am luat si 2 interviuri cu actori din film (cu actorul din rolul principal, Mircea Dragoman, clipul de sus, si cu o actrita care joaca un rol secundar, Teodora Daiana Pacurar, adica interviul de mai jos). Partea interesanta, care face legatura dintre film si spectacolul vazut asta-seara (desi e trecut de 2 noaptea, pentru mine este ACEEASI ZI): in film am vazut cum a aparut, cum a fost conceputa, opera Œdipe (Oedipe).
A doua mea vizita la Opera Nationala Bucuresti a fost pe 8 noiembrie 2024 (scriu si anul pentru cei care vor citi acest articol in viitor), cu ocazia conferintei sustinute de academicianul Mircea Flonta. Conferinta a avut loc in foaier, insa in aceeasi cladire a Operei bucurestene.
A treia mea vizita a fost pentru un spectacol de teatru: Callas Masterclass cu Oana Pellea. Excelent spectacol, il recomand cu caldura.
Tot ca recomandare de articol, semnalez unul un pic mai vechi, din primavara: cel despre spectacolul de teatru omonim ce se joaca la Bulandra (regizat de Andrei Serban). Fabulos spectacol. Absolut fabulos.
La Opera blugii nu sunt chiar o raritate!
Mai sus vedeti vestimentatia mea de la spectacolul Callas, mai jos vedeti vestimentatia de la spectacolul din aceasta seara. Dupa cum vedeti, mi-am luat costumul, am luat pantofii seriosi, insa mi-am pus o camasa in stilul meu. Si ca sa nu intrebati de palarie: ea era la garderoba.
Nu garantez ca ma voi imbraca la fel si la urmatoarele mele vizite. Dispretuiesc profund hainele elegante, blugii sunt viata mea, la propriu. Ma bucura deci prezenta blugilor, deci nu as deveni unicat. Prin eleganta mea eu am vrut sa surprind raritatea vizitelor la Opera. Daca o voi vizita mai des, ceea ce imi doresc, vestimentatia va reflecta acest lucru.
Altfel, despre spectatori numai de bine: un public excelent, foarte tacut, foarte patruns de ceea ce se petrecea pe scena. Un public pe care mi-l doresc enorm si-n salile de teatru. Poate sunt eu prea pretentios.
Cate ceva si despre spectacolul Œdipe (Oedipe)
Recunosc, tot contextul pe care vi l-am povestit m-a ajutat. Apucasem sa citesc multe despre Œdipe (Oedipe), stiam si spectacolul de la Bulandra (din nou spun: excelent!), asa ca pentru mine a fost mai usor de urmarit. Pentru un prim spectacol a fost exact cum trebuia sa fie.
Pentru cine nu stie, spectacolul Œdipe (Oedipe) este in franceza, limba originala in care a fost scris. Am fost alaturi de un amic din Franta, care vorbeste o franceza fluenta, dar care mi-a marturisit ca nu a inteles mare lucru fara supratitrare. Eu nu stiu nici franceza foarte bine, asa ca la mine era firesc.
Faptul ca am stat sa citesc textul mi-a creat un mic disconfort, unul care se simte mult mai accentuat in cazul un spectacol atat de lung. Cele 2 pauze m-au ajutat, foarte utile, fara ele cred ca as fi amortit de tot.
Atentia mea dedicata supratitrarii a mai avut un dezavantaj: am „ratat” cateva mici subtilitati. Nu am putut sa ma concentrez pe actori, pe miscarea lor scenica, pe ceea ce ofereau ei non-verbal. Poate la o a doua vizionare…
Am incercat sa fac si aici micutul exercitiu pe care-l fac constant la teatru si la film: sa inchid ochii cateva secunde, uneori chiar 1 minut, si sa-mi imaginez ce se intampla pe scena. Sa ignor vizualul si sa ma bazez doar pe ce aud. Aici n-am putut face asta prea mult si prea des, doar in pauzele de cantat, cand se auzea doar „instrumentalul”, insa exercitiul vi-l recomand sincer tuturor. La film mai ales, acolo unde vizualul iti ia ochii, este de testat.
Recunosc ca acum 10 ani nu as fi putut vedea un astfel de spectacol. Opera nu este pentru oricine. Drept urmare, snobii care merg aici doar ca sa fie vazuti nu au parte de empatie din partea mea. Pe de alta parte, cu riscul de a-mi atrage niscaiva rautati, Opera nu este nicidecum ceva de care sa ma fi indragostit iremediabil. Nu simt nevoia urgenta de a merge la opera.
La teatru simt nevoia sa merg. Daca nu merg 2 saptamani la teatru simt ca e ceva gresit cu mine. Sevraj teatral, ca sa zic asa. Cu Opera nu e deloc asa. Insa recunosc ca mi-a placut, ca voi mai merge si ca trebuie sa o iau treptat. E mai dificila, dar deloc imposibila.
Altfel, Œdipe (Oedipe) este un spectacol excelent ca un prim spectacol de opera vazut. Nu ma pot pronunta altfel decat ca incepator, ca debutant. Dar impresiile sunt, exact dupa cum anticipati, utile doar celor ca mine: care fie n-au mai mers la opera, fie au mers de prea putine ori. Lor ma adresez, cu ei vorbesc.
ps: Am tot stat sa ma gandesc unde s-ar potrivi cel mai bine articolul despre Œdipe (Oedipe). Nu e teatru, as fi jignit opera daca as fi numit-o teatru, film sigur nu e, asa ca aplicand principiul meu deja clasic „cand nu stiu pe ce blog sa scriu, o fac pe cel generalist”, am ajuns la concluzia ca EmilCalinescu.EU este cea mai potrivita gazda. Voi ar trebui sa-mi ziceti daca am gresit sau nu.