Ochelarist de mic

Ochelarist de mic

Am vazut nu demult doua articole interesante la Piticu si Bunescu. Eu port ochelari de la 3 ani, scriu pe blog din 2008, insa pana acum nu m-am gandit sa scriu despre chestiile de pe nasul meu. Now it’s time, ca sa zic asa.

De ce fac asta? Simplu: mi-am luat ochelari noi. Am dat pe ei fix 991 de lei. Va dau si detalii tehnice, pentru doritori: rama este Cavalliere si a fost un pic sub 300 de lei (era un pret afisat, apoi se scadeau 25%, nu mai stiu exact cat veneau). Ideea e ca per total fu 991.

Lentilele sunt Zeiss, de policarbonat, cu antireflex, monitor si heliomat. Eu am o problema la ochiul stang, am si sferic si cilindric, deci lentilele trebuie COMANDATE, nu sunt pe stoc. D-aia costa atata. Daca ma intrebati ce dioptrii am, zic doar atat: am cu plus, deci hipermetropie, plus cilindru la stangul. La stangul am si operatie de strabism undeva in paleolitic, adica atunci cand eram clasa a IV-a.

Acum sa va zic DE CE port ochelari. Vad ca e o intreaga discutie legata de acest aspect. Celelalte 2 optiuni sunt lentilele de contact si operatia. Zic aici cele 5 mari motive pentru care NU aleg celelalte optiuni:

1. Operatia este exclusa. Prefer sa dau o suma constant, ani de zile, decat sa ma taie. Orice operatie implica un risc, cat de mic. Au unii o expresie: bai, daca ar fi atat de sigure, de ce mai sunt oftalmologi care poarta ochelari? Da, nici ei n-au incredere totala. Eu nici atat. Iar de operatii ma feresc ca dracu’ de tamaie. Cu oftalmologii n-am nimic, ii tolerez (fiind printre putinii la care nu am reticenta in a merge), dar tocmai d-aia ii tolerez: pentru ca stiu ca nu urmeaza sa ma taie.

2. In cazul meu, nu cred ca operatia ar rezolva COMPLET problema. Operatia, pentru cine nu stie, scade dioptria cu 2. La dreptul as ajunge pe 0, la stangul as mai avea ceva. Deci doar mi-ar scadea dioptriile. Atata tot. Deci operatie nu. Iar informatiile acestea le am chiar de la clinica unde s-a operat Piticu (e o clinica buna, mi-a fost recomandata de cineva, am mers acolo; n-am mers la doctorul celebru, care face operatii, ci la o alta doamna doctor, mai tanara). Deci nu inventez nimic.

3. Nu-mi plac lentilele de contact. Sunt pretentioase, sunt scumpe si mi-e nu stiu cum sa bag degetul in ochi. Da, asa trebuie puse. Le inteleg utilitatea, actorii ori fotbalistii chiar au nevoie, primii pentru a-si schimba culoarea ochilor, ultimii pentru a nu intra cu ochelarii pe terenul de joc. Le inteleg, dar nu le vreau. Sunt o necesitate pentru unii si un moft pentru altii. Pentru mine nu-s o necesitate, deci de ce le-as purta?

4. Imi plac ochelarii. Serios, daca la inceput ii uram, acum ii iubesc. Iar ultimele 2 perechi de ochelari au fost preferatele mele. Am avut 2 culori care ies in evidenta, am avut ochelari SPECIALI. Da, a trecut vremea in care purtam ochelari negri. N-as suporta sa mai am asa ceva. Sau, mai grav, ochelari fara rama, pe care-i urasc din suflet. Mai jos vedeti poza de la Emisiunea lui John, cand aveam ochelarii vechi.

5. M-am obisnuit cu ochelarii. De fapt cu asta trebuia sa incep. Este o rutina la care, culmea, n-as vrea sa renunt. Am 4 motive bune, pretexte, dar cel principal e asta: chiar mi-ar lipsi ochelarii. Serios vorbesc.

Da, i-am ales albastri pentru ca-mi plac culorile. Imi place si ca se asorteaza cu ceasul (dupa cum vedeti). Despre ceas voi scrie un articol distinct. Sunt ochelarist de mic, initial nu-mi convenea, dar acum chiar ma mandresc cu asta. Cum ma mandresc si cu perechea cea noua de ochelari, chiar daca unii zic c-ar fi feminini (e fals: chiar sunt ochelari barbatesti). Deh, e vorba de acei barbati pentru care exista doar non-culori.

Da, in sfarsit am scris un articol personal, in sfarsit nu e articol platit sau nu sunt obligat, in vreun fel, sa scriu. Sunt curios, deci, ce succes va avea un astfel de articol. Si da, sunt ochelarist de mic si ma mandresc cu asta, desi candva mi-era rusine 🙂 Salutari OCHELARISTE tuturor! 🙂