Nu v-ati saturat sa tot auzit vorbindu-se despre obiectivitatea presei? Aceeasi si aceeasi placa: presa nu este obiectiva, presa este platita, presa este plina de minciuna… Fara sa neg adevarurile din aceste fraze, hai sa gandim nitel obiectiv. Am vazut cateva chestii asemanatoare prin diverse postari pe fb si pe twitter si din acest motiv am decis sa scriu totul, pe larg, aici.
Asadar, cum sta treaba cu obiectivitatea presei. Si, mai ales, de ce a murit ea. Zic pe scurt:
1. Intai si intai, in anii 90 aveam presa partizana. Daca va plangeti de Antena 3 si de Mircea Badeau ati putea reciti editorialele din Adevarul anilor 90. Aia presa partizana…
2. Ulterior presa ajunsese in opozitie. Intre 92 si 96 guvernul avea cam TOATA presa impotriva. Patrulaterul rosu era un lucru bland care se spunea. Oricat de mult am fi de acord cu ce se spunea, nu puteam vorbi nici atunci despre obiectivitatea presei…
3. 96-2000, presa ramasese in opozitie. Scandalurile se tineau lant, opozitia politica parea slaba, insa opozitia media era puternica. Inca era la moda Cristoiu, care invata toti tinerii jurnalisti: presa trebuie sa critice puterea. Pacat ca tocmai el si-a calcat ulterior in picioare acest principiu…
4. La alegerile din 2000 presa se lauda ca ar fi avut un mare rol: blocarea accederii lui CV Tudor la functia suprema in stat. Nu-mi dau seama cat adevar este in asta (adica in ce masura oamenii n-ar fi votat oricum la fel), insa cert este ca atunci presa era departe de a fi obiectiva.
5. Vine anul 2000, obiectivitatea presei se masura in numarul de reclame guvernamentale pe care le avea un ziar sau o televiziune. Cateva ziare apartineau opozitiei (Evenimentul Zilei in special), iar ca televiziuni OTV-ul parea televiziunea opozitiei. Atentie: televiziunea opozitiei este diferit de televiziune OBIECTIVA.
6. Din 2004 si pana acum situatia nu s-a schimbat mult. Asa ca schitez, pe scurt, ce se intampla acum:
– Liderii de audienta sunt Antena 3, respectiv b1 tv. Asa a fost si in 2009, asa a fost si in 2012.
– Urmatorii sunt cei de la RTV, care nici ei nu exceleaza in obiectivitate. Ei insa au invitati mai „exotici”, gen Dan Diaconescu, CV Tudor, Paula Iacob, Gigi Becali (pana sa fie arestat; ulterior erau emisiuni DESPRE el);
– In tot acest peisaj, Realitatea TV, care incercase sa fie oarecum neutra, a avut de pierdut.
In blogosfera lucrurile stau altfel? Sub nicio forma. Iar lucrurile sunt evidente indiferent de subiect. Sa va dau ca si exemple personale ultimele 2 articole despre filme scrise de mine:
– Articolul despre filmul LUPU a avut mega succes, fiind citat inclusiv pe un site cunoscut gen DC News. Ce am facut eu? Am criticat filmul.
– Despre filmul lui Porumboiu am scris insa neutru.
Rezultatul este simplu: articolul despre Lupu a avut mega-succes (ca si vizualizari, asa cum am si spus deja), iar pe cel despre filmul lui Porumboiu nu l-au citit nici jumatate dintre cei care-l citisera pe precedentul….
Despre neutralitatea asta (pe care am incercat-o de multe ori) mi-a spus cineva chiar ieri. Ce genereaza ea? Pai simplu:
– Articolul nu va fi shareuit de niciuna din parti. Fiecare din ele va considera ca anumite fragmente din articol nu sunt conforme cu propriile interese.
– Nici macar dusmani nu-ti faci (adica macar cateva comentarii amarate), pentru ca nu-si vor permite sa te injure atat timp cat ai dat si argumente in favoarea lor.
– In cel mai bun caz te vor intreba care ti-e interesul. Si, eventual, te vor intreba: SINCER, TU DE PARTEA CUI ESTI?
E simplu: oamenii refuza sa gandeasca. Oamenii vor sa stie dinainte de care parte a baricadei esti. Antena 3 e anti-basescu, noi il uram pe Basescu, hai sa ne uitam la Antena 3. Suntem pro-Basescu? Atunci ne uitam la B1. E mult mai simplu sa gandim asa.
Cand ne intrebam de ce a murit obiectivitatea presei ar trebui sa ne uitam in oglinda. Si daca si-ar dori cineva sa fie obiectiv n-ar putea. Audientele mari le fac tot televiziunile partizane. Si nu, nu a fost nicicand altfel. Oamenii de fapt nu si-ar dori televiziuni obiective, ci si-ar dori televiziuni care sa spuna punctul lor de vedere. Nu vor o dezbatere obiectiva, de exemplu pro si contra cainilor maidanezi, ci doresc o televiziune care sa fie cap-coada pentru cainii maidanezi, respectiv o televiziune care sa doreasca uciderea lor. Nu realizatori tip Banciu, izolati intr-o mare televiziune cu pozitie incerta. Nu. Vor o televiziune tip Antena 3, unde pana si portarul din fata sediului gandeste, vorbeste si respira precum Badea ori Gadea. Daca pana si un amarat de film cum a fost cel al lui Porumboiu a starnit atata valva si atata patos, va dati seama ca dezbateri mult mai importante starnesc reactii inzecite ca amploare.
Este o vorba inteleapta: fiecare popor are conducatorii pe care si-i merita. Continui si spun: avem presa pe care o meritam.
Obiectivitatea presei este deci daunatoare. Daca maine s-ar infiinta o televiziune verde, care sa sustina non-stop cauze ecologiste, ar avea mare succes. La fel cum ar avea succe si un partid verde (cum deja am spus). Daca insa maine s-ar infiinta o televiziune complet neutra, care ar aduce invitati din ambele tabere si care ar genera dezbateri reale, ar da faliment curand. Audiente n-ar face, bani negri n-ar primi, deci cine ar sustine-o? Sa nu mai zic ca s-ar putea ca nici unii invitati sa nu mai doreasca sa mearga acolo, iar daca vor merge la acea televiziune doar reprezentantii unei singure tabere obiectivitatea pica. Deci ne intoarcem de unde am plecat …
Sa nu ma intelegeti ca neg faptul ca in presa romana s-ar derula bani negri. Nu neg, nu am de ce. Spun doar ca nu exista alta sansa de supravietuire. Si daca ai vrea, n-ai putea sa te mentii obiectiv. Iar daca tot esti de partea unei tabere (macar putin), de ce sa nu iei bani de la acea tabara?
Inchei intrebandu-va pe voi: ce parere aveti despre obiectivitatea presei? Si ce ar trebui sa fac eu, ca blogger: sa fiu de-o parte ori de alta a baricadei (in orice chestiune, fie si un amarat de film), ori sa ma plasez intr-o neutralitate maxima? Salutari (inca) OBIECTIVE tuturor!
Aici nu e vorba de bloggeri care merg la un eveniment și după care unul zice că pișcotul a fost prea dulce (pentru că l-a mâncat după saramură) și altul zice că nu a fost dulce deloc (pentru că înainte de el a înfulecat baclava). Aici e vorba de minciună și dezinformare cu bună știință, nu neapărat doar din prostie. Televiziunile au mâncat rahat din ’89 încoace, pentru că așa au văzut ele că poți acoperi incompetența: mâncând rahat pe banii primiți de la unul și altul. Și uite așa au parte de roadele a ce au semănat: semințe de prostie.
Cei care ar fi putut sa fie obiectivi au iesit de pe piata. Pentru ca publicul a legitimat Antena 3 ori B1 prin audiente imense. E simplu.