O poveste cu videochat

O poveste cu videochat. Personajele sunt imaginare, nu am cunoscut inca niciun astfel de personaj, desi mi-as dori. Restul descoperiti in articol.

– Buna, draga. Ce mai faci? Eram colege, eram prietene si tu te-ai dat la fund.
– Mda… e un fel de a spune.
– De ce ai facut asta? Te-am suparat cu ceva?
– Nu, chiar nu. Tu nu. Insa nu m-am ascuns doar de tine.
– Cum adica?
– In general, am preferat sa nu mai stie lumea de mine.
– Cum adica sa nu stie de tine? Dar ce faceai? Ceva interzis? Dadeai in cap?
– Asta nu. Insa faceam un lucru cu care multi nu erau de acord.
– Te prostituai?
– Nu, desi unii considerau ca asta fac.
– Dar ce faceai?
– Prestam la un studio de videochat.
– Ha, fata, ca nu e asa de grav. Nu ti-o tragea nimeni de fapt.
– Asa este…
– Zi-mi cum se cheama studioul la care lucrezi.
AVC studio videochat, insa foloseste timpul trecut. Acum nu mai lucrez acolo.
– Propun sa mergem la o terasa, sa discutam pe larg. Hai, ca gasim una prin zona…

Se duc cele 2 foste colege la terasa. Prefera una ascunsa, unde pot sta de vorba. Si una unde sa nu mearga frecvent, pentru a nu riscul sa se intalneasca cu cine nu trebuie…
– Asa, acum zi. Cum te-ai angajat acolo, cum ai plecat de acolo…
– Pai aveam nevoie de bani, am considerat ca arat bine (si acum sunt de aceeasi parere), asa ca am zis sa incerc. Nu ma atingea nimeni, nu ma pipaia nimeni, nu munceam, efectiv, foarte mult.
– Si?
– M-au vazut, m-au placut, m-au angajat. Am lucrat 3 ani.
– Trei ani?!
– Da, de ce te miri? E mult, e putin?
– Pai nu stiu. Dar cum ai plecat si de ce?
– De plecat pleci foarte simplu. Nu este sclavie, ci dimpotriva. Puteam renunta oricand.
– Si de ce ai plecat?
– Obiectivul meu, din start, a fost sa devin fotomodel. Videochatul m-a format. Serios: am facut tot felul de traininguri, am interactionat cu cunoscatori. Si trebuie sa recunosc: am strans si niste bani.
– Cati?
– Eh, destui. Mii de euro …
– Bun, dar sa inteleg ca ti-era rusine sa ma suni?
– Ceva de genul. Am fost judecata de catre toti, inclusiv de catre familie. Nu se puteau lauda cu fata lor care lucreaza la videochat. Altii se lauda cu fete medici, avocati ori macar psihologi. Eu eram la videochat, rusinea familiei.
– Ce prieteni te-au judecat?
– Eh, pe unii ii stii, pe altii nu. Cert este ca multi imi faceau avansuri urate, iar daca-i refuzam se suparau, cica eu fac doar pentru bani.
– Chiar, faci pentru bani?
– NU! NU sunt prostituata.
– Bine, bine, am inteles. Continua.
– Ce sa continui? Acum sunt fotomodel, pozez in reviste, am prezentari de moda.
– Si regreti?
– Cum sa regret? N-am dat in cap nimanui, n-am obligat pe nimeni.
– Eh, probabil eu as fi regretat…
– Tu probabil, eu sigur nu…

Discuta ele aprins cateva ore bune. Fiecare avea argumentele ei. Nu-si propuneau, insa, sa se convinga una pe alta. Parea o conversatie din pura curiozitate …

O poveste cu videochat. Salutari BLOGOSFERICE tuturor si nu mai fiti atat de pudici 🙂

Comments

comments

3 thoughts on “O poveste cu videochat

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !