In trecut oamenii erau mai pregatiti de intalnirea cu extraterestri
Cand eram mic, mi s-a povestit o faza foarte interesanta, legata de strabunica mea (pe care n-am apucat s-o intalnesc, fizic, niciodata, ea incetand din viata inainte sa ma nasc eu). Cica strabunica mea, analfabeta (nu din asta precum cei care apar la TV si se exprima prost, ci analfabeta in adevaratul sens al cuvantului, nu stia sa scrie si sa citeasca, nu a facuse deloc scoala), s-a dus imediat dupa razboi pana la Odessa, sa-si viziteze fiul aflat prizonier la sovietici. Au lasat-o, si-a vazut fiul, a fost femeia impacata, s-a intors acasa linistita.
Doar ca nu am aflat niciodata CUM a reusit sa faca asta. Femeie de la tara, SINGURA, ANALFABETA, necunoscatoare a limbii ruse, a reusit sa ajunga la Odessa si sa se intoarca. A mers cu trenul, bineinteles, sa nu va ganditi la altceva.
M-am gandit deseori la aceasta intamplare reala, petrecuta acum nu mult timp (secolul trecut, dupa razboi, pare o eternitate de atunci, nu?). Gandurile mele s-au indreptat catre ea mai ales atunci cand vedeam filme SF, filme in care oamenii se intalnesc cu extraterestrii. Cum ar putea ei comunica cu ei?
Raspunsul pe care l-as da, fara sa-l pot explica neaparat, este: asa cum a comunicat strabunica mea cu rusii. Habar n-am cum, dar se putea.
Si, daca stau sa ma gandesc, asa cum faceau multi alti oameni pe vremuri (adica acum 50 ori chiar 30 de ani). In zilele noastre, suntem dependenti de gadgeturi, pe ele ne bazam cand mergem in strainatate. Vedem un afis intr-o limba necunoscuta? Scoatem telefonul, bagam Google Translate (care acum are functia de a traduce instant), asa ca ne va aparea pe telefon mesajul intr-o limba cunoscuta. Engleza.
Care engleza, dragalasa de ea, ne va ajuta sa ne intelegem cu oameni de peste tot. Turci, francezi, bulgari, nemti, spanioli, catalani, cu totii cunosc, intr-o masura mai mica sau mai mare, limba engleza. Fara engleza, limba necunoscuta majoritatii acum 70 de ani, ne-am mai putea descurca?
Fara engleza, fara smartphone, fara internetul din camera de hotel? Nu cumva toate acestea ne-au vaduvit de ceva mult mai important si anume capacitatea de adaptare? Nu cumva inaintasii nostri (si nu ma refer la fotbalistii care stau, de multe ori degeaba, in atacul echipelor noastre de fotbal) erau mai creativi, mai adaptabili, cumva mai inteligenti?
Cum va povesteam la inceputul articolului: strabunica mea, desi analfabeta, era o persoana inteligenta. Iar inteligenta aia era pusa deseori la incercare de viata. Daca esti pus intr-o situatie limita, trebuie sa te descurci. Sa te adaptezi. Daca totul ti se da pe tava, nu vei putea progresa. Unii ar zice ca invers.
Acum, sa incerc sa-mi imaginez cum as putea comunica cu niste extraterestri veniti pe Pamant. Cum am zis, exclud din start tehnica moderna, atat din partea mea, cat si din partea lor. Asadar, cum m-as intelege cu o fiinta extraterestra:
- As incerca metoda aia clasica si invechita care presupune prezenta unei foi si a unui pix. Nu sa scriu, ci sa desenez. Ambele chestii ies foarte urat la mine, dar aici ar fi eficient. Poti desena o farfurie cu mancare, poti desena un pahar cu lichid, poti desena fructe, poti desena un drum. Depinde ce vrei sa transmiti.
- M-as baza pe limbajul semnelor. Limbaj universal valabil, prin intermediul caruia te poti intelege oricand, cu oricine.
- Mai presus decat orice este exemplul personal. L-as duce pe extraterestru, presupunand ca ar fi unul singur, intr-un loc, i-as da sa bea si sa manance. Oricine de pe lumea asta, om ori alien, isi exprima foarte usor satisfactia ori indignarea atunci cand e vorba de mancat si baut. Se va citi pe fata lui daca-i place sau nu ce ingurgiteaza.
- As urmari obiceiurile extraterestre. Sa vad si eu ce mananca, cum mananca, cum comunica cu ceilalti. Habar n-am, o zi din viata unui extraterestru. Poate aflu de vreo mancare/bautura de pe alta planeta. Eventual, daca ajung distribuitor unic pe Pamant, ma imbogatesc :))
Acum, unii se intreaba, in mod corect, ce ar trebui sa aflu/aflam de la ei, ce i-as intreba. Fara sa imi dau seama exact CUM as afla asta, mi-as dori sa aflu musai trei lucruri:
- Scopul si durata vizitei. De ce AICI, de ce la mine-n tara (stiu, suntem tara aleasa, stim asta de la Nostradamus).
- Cum li se pare planeta Pamant, cum li se par oamenii, ca atare?
- Cum as putea sa le vizitez si eu planeta lor?
Acum poate ma ajutati si pe mine cu idei. Ziceam ca nu m-as folosit de tehnica moderna, dar daca as avea un extraterestru langa mine pe bune de nu as apela la social-media: o intrebare inainte, un articol pe blog, un live pe Facebook (daca ma tine netul). Nu stiu cat m-ar ajuta in comunicarea cu el, dar stiu sigur ca as face un trafic foarte bun.
Acum, pe aceasta idee se bazeaza filmul Arrival (tradus in romaneste Primul Contact). A intrat in cinematografe de ieri, 11 noiembrie, fiind adus in Romania de Intercom Film. Desi am fost invitat la vizionarea de presa, am chiulit (motivat: am mers la 2 spectacole de teatru din cadrul FNTi). Filmul ii are in distributie, printre altii, pe Michael Stuhlbarg, Jeremy Renner, Forest Whitaker, Amy Adams, regia fiind semnata de Denis Villeneuve (cel cu Prisoners, Enemy, Sicario, ca sa va zic 3 dintre cele mai cunoscute filme regizate de el). Trailerul este cel de mai jos:
Nu-mi dati spoilere despre film, vreau oricum sa-l vad, insa pana acum nu am avut timpul genial. Colegii mei bloggeri mi l-au laudat, Angela, de exemplu, il considera genial. Astept sa-l vad si eu, sa ma conving.
Acum, imaginara mea intalnire cu extraterestri este un articol inscris in competitia Super-Blog 2016. Va zic asta pentru a nu ma intreba de ce-l scriu aici si nu pe Cinemil. Nu am voie sa particip decat cu un blog, altfel as fi scris, in functie de tematica, articole pe vreo 4 bloguri :)) #Aroganta #Opulenta Salutari SUPERblogosferice tuturor!
Și eu am cam aceeași senzație: oamenii comunică mai mult acum. Dar nu știu cum se face că tehnologia avansată, pe lângă o creștere a eficienței, e însoțită și de o scădere a creativității. Acuma, ce părere or avea extratereștrii despre treaba asta, trebuie să-i întrebăm când or veni 🙂
Apai i-am intreba, dar cum? Promit sa-i intreb eu, daca tu-mi zici cum. Imi asum eu rolul de INTERVIEVATOR INTERGALACTIC! 😀
Tot oamenii simpli ne invata sa fim oameni, inainte de toate si sa comunicam. 🙂
Un amic, replica de la bunica-sa: mama, pe vremea mea mancarea se manca, apoi se povestea despre ea. Iar poze se faceau cu farfuriile goale si cu mesenii satui si multumiti. Cum sa faci poza inainte? Nemancat?!
Asadar, oamenii simpli ne invata si Social-Media