O aplicatie pentru bolnavii de cancer poate fi considerata de multi drept inutila. Drept frectie. Drept hipstereala inutila. Drept un lucru lipsit de sens. Nu este DELOC asa si va voi explica mai jos de ce.
Intai, contextualizare. Nu stiu daca si cat timp ati fost voi internati in spital, eu am fost de cateva ori. Am fix 2 operatii, deloc grele amandoua: operatie la ochi, cand eram mic de tot (in clasa a IV-a) si operatie de apendicita (cand eram in clasa a XI-a) si am mai fost o data operat, cand eram doar SUSPECT de apendicita. Daca prima oara eram prea mic, datile urmatoare eram internat alaturi de oameni prea batrani, prea diferiti de mine. La operatia de apendicita tin minte ca fix langa mine era un popa, un calugar de fapt, care nu era foarte bolnav, dar care trebuia sa faca un tratament injectabil, pe care nu-l putea face la el la manastire (la Cernica), drept urmare statea internat in spital si pur si simplu astepta sa fie intepat. Nu am pastrat legatura cu el, ca de altfel cu nimeni, dar va zic cum gandeam atunci: bai, ce m-as fi bucurat sa fi fost oameni de varsta mea in acel salon. Obiectiv vorbind, gandeam foarte prost, foarte tembel, caci e firesc ca cei tineri sa fie sanatosi. De ce sa ma bucur daca unul de seama mea are probleme medicale?
Totusi, inca tin minte acel moment. Parca acea internare in spital a fost ieri … Este un eveniment din viata mea care MI-A RAMAS in minte, chiar daca nu pot spune ca a lasat urme FIZICE, caci NU a lasat.
Atunci cand am iesit din spital, discutam cu alti prieteni despre … operatiile de apendicita. X s-a operat, cum a fost, unde s-a operat, cat a durat recuperarea? Si, ganditi-va, era vorba de o operatie de apendicita. Nici urme nu mai am pe burta.
Totodata, cand aud ca cineva, unul dintre cunoscuti, are cancer, nu am reactie. Nu stiu ce sa fac. Nu stiu ce subiecte de discutie sa am cu el. Nu stiu daca-i fac un bine daca-l iau la o bere, habar n-am ce reactie sa am daca el ma invita sa mancam la fast-food: sa fiu cicalitor, sa par parinte grijuliu, si sa-i spun ca n-are voie, sau sa-l incurajez, spunandu-i sa-si traiasca viata?
Nu stiu despre ce ar trebui sa vorbesc cu bolnav de cancer? Sa vorbim despre boala lui, despre tratament, sau sa vorbim despre orice altceva, sa-l fac sa uite? Sunt empatic cu bolnavii de cancer, simplul cuvant CANCER imi schimba in rau starea mea de spirit.
Oricum, este o vorba: un bolnav de cancer nu poate fi inteles 100% decat tot de un bolnav de cancer. Chiar daca unuia ca mine n-ar avea ce sa-mi reproseze un bolnav de cancer, tot nu pot fi la fel de empatic. Probabil, nestiind ce sa zic, as schimba subiectul discutiei.
Si inca ceva: un tanar bolnav, cand este in spital, ce are de facut? Sta pe telefon, pe laptop, pe tableta. Poate citi, se poate juca, se poate uita la filme, dar va simti nevoia si sa socializeze. Si, repet, va simti nevoia sa socializeze cu o persoana aflata in aceeasi situatie.
Daca eu am simtit asta la o amarata de operatie de apendicita, va dati seama ca la o boala precum cancerul, de care nu scapi dupa o operatie simpla, chiar simti nevoia sa socializezi cu mai multe persoane aflate in situatia ta.
Drept urmare, o aplicatie pentru bolnavii de cancer nu este deloc un moft, o hipstereala, ci dimpotriva: este o initiativa extrem de utila. De frumoasa. O necesitate.
Aceasta aplicatie pentru bolnavii de cancer de care va vorbeam se numeste VIA si este disponibila GRATUIT atat pe GOOGLE PLAY, cat si pe APPLE STORE. O recomand si felicit din suflet celui/celor care a/au avut ideea acesteia.