Nu permite adevarului sa strice o stire buna!

Nu permite adevarului sa strice o stire buna! Iata una dintre zicerile mele preferate din presa. O sa va povestesc cum am aflat-o, nu va spun exact cine mi-a povestit-o, un ziarist, si va voi vorbi un pic si despre ea. Despre insemnatatea ei.

Asadar, eram prin 2006 sau 2007 si, la un moment dat, la masa la care ma aflam a aparut un nene mai in varsta. Omul abia iesise la pensie. Fusese ziarist toata viata. Printre multele lucruri pe care le-a povestit, mna, ziarist pensionar inseamna aproape de fiecare un om care are talent la vorbit si scris, dar care nu mai are cui sa spuna ce are de spus, s-a aflat si „originea” acestei sintagme: Nu permite adevarului sa strice o stire buna!

Asadar, omul a lucrat prin presa, dar cu precadere la ziare din acestea, mai slab cotate calitativ. De scandal le-am zice acum. Iar rolul sau, desi se umfla mult in pene, era sa traduca. Era cam singurul care stia limba franceza, asa ca el trebuia sa se duca sa ia ziarele franceze si belgiene care apareau la noi (cica era un chiosc la Cismigiu, acolo se aducea presa straina). Apoi gasea stiri din acelea dubioase, „adevaratele stiri” (o sa va spun candva de unde vine sintagma), stiri tip „gaina care a nascut pui vii”, pe care nu trebuia decat sa le traduca.

Eh, la un moment dat se mutase la alt ziar, ziar mai bogat, care avea si telefon „digital”. Adica puteai suna in strainatate. Ceea ce a inceput sa faca acest om. Ziarist.

Patronul s-a trezit cu o ditamai factura la telefon (la sfarsitul anilor 90 telefonul era foarte scump), asa ca a inceput sa intrebe: „Cine are rude in Franta si in Belgia?”. Nimeni n-avea rude, asa ca patronul a intrat la banuieli.

Pana intr-o zi cand a fost prins in flagrant. Nu mai stiu exact cum a decurs totul, dar e irelevant. Cert este ca fost chemat in birou la patron. Discutia a decurs cam asa:

– Am vazut acum ceva timp facturi mari la telefon. Acum te-am prins sunand in Franta. Spune-mi, de ce suni acolo?
– Pai vreau sa verific o stire!
– CE SA FACI?!
– Sa verific o stire!
– Ce stire vrei tu sa verifici?
– Pai e o stire din Le Monde (nu mai stiu exact ziarul francez, dar parca era Le Monde), despre cineva care a absolvit 4 facultati la Sorbona.
– Asa, si?
– Pai am sunat la Sorbona, sa-mi confirme daca e adevarat.
– Si ce vrei sa afli mai exact?
– Pai, cum ziceam, daca e adevarat.
– Si daca nu e adevarat, ce faci? Nu mai scrii stirea?
– Pai normal ca nu. Cum ati vrea sa scriu o stire neadevarata?
– Adica mai si cheltui banii ziarului si nici nu mai scrii stirea.
– Pai nu ati zis dumneavoastra sa nu scriem daca nu stim daca e adevarat?
– Pai e adevarat! Asta sunt convins ca este! Si tu nu vei minti?
– Cum adica este adevarat?! Vreau sa aflu ADEVARUL?!
– Dragul meu, sa stii de la mine: NICIODATA, dar NICIODATA, nu permite adevarului sa strice o stire buna!
– Pai nu ati certat dumneavoastra un coleg acum…?
– Dragul meu, era vorba de ceva intern. Si era vorba despre ceva venit pe surse. In cazul tau, lucrurile sunt simple: LE MONDE scrie ca la Sorbona cineva a terminat 4 facultati. Tu asta scrii. Nu scrii ca ai aflat tu pe surse ca s-a intamplat asta, ci scrii ca asta a scris Le Monde. CEEA CE E ADEVARAT!
– Si daca Le Monde minte?
– Treaba lor. Noi ne-am luat dupa Le Monde. Si, in plus, chiar crezi ca va afla cineva IN ROMANIA ca au mintit ei? Acu’ mergi la treaba si nu mai suna in Franta si Belgia. M-ai cocosat cu convorbirile tale in strainatate.
– Dar trebuia sa revin maine la Sorbona, pentru un raspuns. Ma fac de ras daca nu sun inapoi…
– Te faci de ras ca ce? Ce se intampla?
– Pai daca viitoare cand voi mai suna…
– Pai, tocmai, NU VA MAI EXISTA O DATA VIITOARE!

Ma rog, dupa cum va imaginati, este ceva ce am aflat acum vreo 15 ani. Deci am citat din memorie.

Memoria mea nu mai imi este cel mai bun aliat. (fotografie preluata din articolul La ce te gandesti?)

Ideea este ca sintagma Nu permite adevarului sa strice o stire buna! este si acum litera de lege in presa. Intre timp s-au schimbat cateva lucruri fundamentale, presa straina este accesibila gratuit si-n Romania, verificarea se face mult mai usor, iar presa e cam toata tabloidizata. Drept urmare, de ce aceasta sintagma este LITERA DE LEGE? Ce rezulta din ea, de ce ea a schimbat NEGATIV presa romaneasca? Pai din 5 motive:

Ganditi-va la toate exclusivitatile pe care le dau ziarele. Publica unii ceva, apoi toti preiau. Daca Libertatea minte, apai mint toti. Au, insa, scuza ca ei au citat Libertatea. In epoca internetului ideea este sa dai stirea cat mai repede.
Stirile acelea de Cancan tip Gaina care naste pui vii ORICUM nu sunt luate in seama. Acolo chiar strici stirea, gluma, cu adevarul. Chiar conteaza ca nu a existat niciodata o astfel de gaina? Omul a citit, s-a simtit bine, a trecut mai departe.
Publicul nu mai sanctioneaza minciunile. Au incercat si ei, au aflat si ei si nu s-a adeverit. Hai, ca nu e atat de rau. Mai tineti minte Moartea lui Florin Salam? Acela a fost un moment cheie, un moment in care multi dintre noi am constientizat ca nu mai avem presa, ca nu mai avem niciun reper. Nu ca am fi singurii, nici altii nu stau mai bine. Sau credeti ca CNN-ul, Antena 3 Americana, e mai breaza?
Nimeni nu se mai oboseste sa VERIFICE o stire. Important e sa AFLI ceva ori sa INVENTEZI ceva misto. Uneori cititorii apreciaza cele mai inventive si mai nebunesti scenarii. Chiar vad pe Facebook chestii de genul „ce frumos ar fi daca ar fi adevarat”. Deci oamenii distribuie stirea, ii fac trafic, chiar daca pleaca de la premisa ca este falsa. „Minte-ma frumos” pare a fi motto-ul.
Nu in ultimul rand, ideea de baza de la care pleaca aceasta sintagma este ca ZIARISTUL este STAPAN, el PERMITE sau NU PERMITE ceva. Nu cititorul, ci ZIARISTUL. Eu sunt ziarist si nu permit! Frumos, nu?

Apropo, ce am omis INTENTIONAT din dialogul de mai sus am lasat la final: in anii 90 ziarul Adevarul era „etalonul” presei quality. Asa ca sintagma „Nu permite adevarului sa strice o stire buna!” trebuie citita si un pic altfel: nu permite unui ziar serios sa ne strice noua, ziar de scandal, o stire buna. Acum lucrurile nu mai stau asa, singurii care pot strica unui tabloid o stire sunt altii de la un alt tabloid. Alte vremuri, alte ziare (online de aceasta data!).