Exista mai multe categorii de filme. Printre ele exista asa numitele filme didactice. Altfel spus: filme adresate intai si intai unei categorii de oameni (de specialisti), restul uitandu-se la ele doar din exterior.
Un astfel de film este NO. Fiind vorba despre fapte istorice certe, ce voi spune in continuare nu este spoiler. A-l comenta precum un film normal, evitand sa spui deznodamantul, mi se pare o atitudine gresita.
Asadar, pe scurt de tot: Augusto Pinochet a fost nevoit sa accepte un referendum care sa-l legitimeze in continuare in fruntea statului chilian. Oficial, referendumul era pentru inca 8 ani la conducerea tarii. In plina dictatura parea ca este o „misiune imposibila” sa reusesti populatia sa voteze NU (NO), insa acest lucru chiar s-a intamplat. Este un lucru cert si verificabil.
Acum sa va zic cateva chestii punctuale despre film:
1. Un fel de critica a acestuia: se accentueaza prea mult importanta campaniei publicitare. Ok, ea a fost importanta, dar sunt ignorati alti factori interni si externi. Nu insist asupra lor, nu sunt nici atat de informat, insa sunt certe 3 aspecte:
– americanii il instalasera la putere insa tot ei il presasera sa accepte acel referendum;
– generalii din armata au simtit cum bate vantul si l-au silit sa accepte rezultatul;
– si partea cealalta, in speta URSS si tarile comuniste, au fost avantajate, asa ca dintr-o data Pinochet ramasese singur.
Filmul nu spunea asta, filmul doar arata un „nebun” care facuse o campanie geniala, care fusese singurul care crezuse in victorie si care reusise.
2. NO este adresat oamenilor de comunicare in special. Eu l-am urmarit cu interes, nefiind chiar paralel cu domeniul: mi-am facut atat licenta, cat si dizertatia pe campanii electorale. Pentru mine a fost foarte interesant. Insa ma intreb: pentru cati?
3. Lectia filmului: campaniile pozitive sunt cele mai eficiente. Dar oare atat de „rele” sa fie campaniile negative?
4. Este bine sa ai specialisti in comunicare intr-o campanie. Daca acea campanie e facuta de politicieni s-ar putea sa se aleaga praful. Daca i-ar fi lasat pe acei batranei sa se planga non-stop probabil Pinochet ar fi castigat pe bune.
5. EU as traduce filmul si prin sintagma aparent tembela „si-au dorit mai mult victoria”. Pe romaneste: unii erau siguri de victoria si au facut o campanie doar sa fie, iar altii au muncit enorm, stiind ca sunt in dezavantaj. Si fiecare dezavantaj l-au folosit in favoarea lor (vezi cazul mesajului cenzurat). Cati primari au pierdut postul din aceasta cauza? Nu mai stau sa caut, insa va spun 2: Sechelariu (in 2004) si Liviu Negoita in 2012. Ei au considerat ca nu mai e nevoie sa munceasca, au considerat ca-s deja castigatori. Si au pierdut. E o lectie deci. Atentie Crin Antonescu in 2014.
6. Filmul este destul de bine realizat din punct de vedere cinematografic, o singura nedumerire am: in multe momente nu se vedeau clar actorii din cauza luminii soarelui. O fi fost intentionat filmat asa ? Ca si impresie totala, imi parea o filmare destul de neprofesionista. Asta desi actorii au jucat foarte bine, iar replicile pareau foarte bine alese.
7. Ultima chestie: numele. Nu e paradoxal ca un film care te invata sa faci campanii pozitive sa aiba un titlu atat de negativist (si „neatractiv”)?
Per total,NO mie mi-a placut, subiectul fiind de interes pentru mine. Are si minusuri, asa cum am aratat. Este de astazi in cinematografe si este adus in Romania de Independenta Film.
NO, da acum va urez salutari POZITIVE tuturor! 🙂
One thought on “NO. Campanii pozitive.”