Niste padurari de treaba

Cand pronunti numele padurari, te gandesti la niste oameni care cutreiera toata ziua padurile, pandind la cei care vaneaza ce nu trebuie ori taie aiurea copacii. In general, putine stereotipuri sunt despre padurari. Probabil or fi mai multe in zone impadurite, insa prin Bucuresti ajung putine.

De asemenea, bancuri cu padurari sunt, dar fara sa scoata in evidenta cu adevarat niste trasaturi. Sunt teorii care sustin ca din bancuri poti extrage anumite stereotipuri despre categorii sociale ori etnice. Nu pe toate, doar o parte. Deci nici d-aici n-am nicio sansa.

Si, spre “disperarea mea”, nici macar bancuri cu studenti la silvicultura n-am. Exista stereotipuri despre aproape toti studentii si mai ales studentele (AICI si AICI sunt doua exemple foarte bune), dar nimic despre silvicultura.

Stereotipuri deci n-am. Pana acum, nici macar experiente personale cu padurari n-am. Nici macar nu stiu daca exista facultate de Silvicultura in Bucuresti. De pe site-ul Universitatii de profil nu aflu mare lucru. Facultatile au niste denumiri mult prea straine neuronului meu, obisnuit cu RELATII INTERNATIONALE, SOCIOLOGIE, DREPT ori alte chestii de natura sociala.

Si totusi, la Universitatea de Vara la care am participat saptamana trecuta am intalnit 2 padurari. Ma rog, nu padurari in sensul ala abastract la care va ganditi voi. Ci STUDENTI LA SILVICULTURA. Numele lor: Tapu si Dexter. Poreclele lor: Mihai si Florinel. Pardon, invers.

Pe bune acum, pe unul dintre ei il cheama Mihai Taposu , iar pe celalalt Florinel Stroie. La primul e clar de unde venea porecla (inclusiv numarul la masina il avea TAP), la celalalt nu mai tin minte. O explicatie sigur exista.

Si nu stiu cum se face, dar cei 2 sunt firi complet, dar COMPLET diferite. Unul dintre ei este foarte vorbaret, celalalt foarte tacut. Unul activ, altul MULT mai putin activ. Altfel, prieteni intre ei. Si din cate am inteles, sunt colegi de camera si in camin(sunt studenti la Silvicultura in Brasov).

Daca ai vrea, studiindu-i pe ei, sa determini cateva trasaturi ale studentilor de la Silvicultura, sigur n-ai reusi. Ti-ar da eroare :))

Tin minte ca seara jucam, cu unul sau cu amandoi, carti. Septica. Fara miza, doar farmecul de a juca. Si tapul avea tot timpul tendinta de a incerca sa obtina un avantaj, cat de mic. Dexter cred ca nici de ar fi putut, nu ar fi vrut sa obtina avantaj. Chiar si daca jocurile ar fi fost pe bani. Nu stiu, asa parea firea lui.

Altfel, niste colegi foarte tari. Foarte saritori, foarte de treaba. Un lucru m-a intristat insa: cand am auzit ca Tapul a intrat in spital. Asta s-a intamplat dupa ce plecasem eu. Am inteles ca acu’ e bine, lucru care ma bucura.

De Dexter nu stiu, dar Mihai am inteles ca este chelner la un restaurant intre Brasov si Poiana Brasov. Am promis ca data viitoare cand trec prin Brasov o sa-i fac o vizita. Ma rog, o sa LE fac o vizita, ca probabil il voi intalni si pe Florinel (toti ii ziceau Dexter invariabil; celuilalt i se zicea, alternativ, Mihai si Tapul).

Legat de “porecla” lor, toti vorbeam de PADURARI. Nu, nu era deloc ceva peiorativ.

Cum mi-am luat eu la revedere de la ei? Pai … trezindu-i :)) In dimineata plecarii imi cautam disperat geaca (am scris partial despre acest subiect in articolul legat de drumul catre Webstock ).Intr-un final am gasit-o in camera la padurari. La 6 dimineata am batut la usa (cu nitica forta), am intrat repede, am luat geaca, am zis la revedere, si am plecat grabit spre gara. Habar n-am cate injuraturi mi-au transmis, in gand sau cu voce tare, dar geaca aia era tare importanta. Era camera intr-ansa, cu care camera am facut poze la Webstock. Fara camera viata ar fi fost mult mai trista.

Gata acum.

Salutari ECOLOGICE tuturor si pentru cei doi padurari: ATENTIE, O SA REVIN PRIN BRASOV!

Comments

comments

2 thoughts on “Niste padurari de treaba

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !