Nevoia de a fi superior

Desi poate suna absurd, multi dintre noi am simtit, mai mult instinctiv decat rational, nevoia de a fi superior. Evident ca este foarte important cum se manifesta ea, cum o pui in aplicare, insa crede-ma ca ea este intalnita la tot pasul.

Din cauza corectitudinii politice (si nu numai), uneori superioritatea ta este incurajata, este considerata utila, educativa, in timp ce in alte privinte superioritatea ta (ori macar senzatia ca esti superior) este descurajata, chiar interzisa.

Am scris mai demult despre workoholici. Nu reiau discutia. Ideea este ca lauda cu numarul mare de ore lucrate vine tot de aici, din nevoia de a fi superior: eu iti sunt superior pentru ca lucrez mai mult decat tine.

De ce X simte nevoia sa se laude cu numarul de ore lucrate? De ce simte nevoia, in sine, de a se  compara cu altul, oricine ar fi acel altul, nu voi intelege niciodata. Adica inteleg la modul rational, am ceva studii de sociologie in spate, insa nu voi putea empatiza. Nu voi putea face parte din acea categorie de oameni.

Daca eu ma laud cu ceva, si ma laud mult si des, nu o fac pentru ca altii sa se simta prost. Eu nu ma gandesc la altii cand merg sa mananc ceva ori cand ma duc la vreun festival de teatru sau film. Nu ma gandesc nici la cei care mor de foame, nici la cei care tin cura de slabire, nici la cei care muncesc si nu pot merge la cinema la ora 10 dimineata. Nu ma gandesc la ei inseamna, insa, si ca NU ma consider superior lor.

Nu, este vorba strict despre ALEGERI. Eu am ales ceva, ei au ales altceva.

Evident, putem vorbi si de noroc, caci norocul nu inseamna doar sa castigi la loto ori la pariuri, ci inseamna si sa profiti de niste contexte socio-culturale. In mod cert, un copil nascut in Bucuresti are din start sanse mai mari sa ajunga cineva in viata decat unul nascut intr-un sat. Asta nu inseamna nici ca el ar trebui sa-l desconsidere pe cel nascut in mediul rural, insa nici nu ar trebui sa se simta vinovat in vreun fel.

Vorbeam mai sus despre nevoia de a fi superior in varianta interzisa, asa ca trebuie sa explic si partea asta. Este gresit ca un barbat sa se considere superior unei femei, este gresit ca un roman sa se considere superior altui om doar pe considerentul nationalitatii, este gresit ca un ortodox sa se considere superior spiritual unui ateu ori chiar unui catolic, protestant, penticostal ori habar n-am ce alta confesiune, este gresit ca o blonda sa se considere superioara unei brunete ori, cum am dat exemplul mai sus, un bucurestean sa se considere superior unui provincial.

Nu inseamna ca ei nu se considera astfel, sunt sanse mari sa se considere, ci inseamna ca nu au voie sa-si exprime opinia in acest sens, sa-si exprime public superioritatea.

Opinia lui Buhnici legata de mersul la sala si vergeturi vine fix in acest sens: omul se considera superior si se lauda cu superioritatea lui. Atunci cand se lauda cu nevasta lui este o superioritatea cumva benigna, te poti lauda cu asta fara sa-i faci pe altii sa se simta prost, insa atunci cand ataci in mod direct o categorie de persoane, in ACEL caz persoanele de sex feminin supraponderale, lucrurile stau diferit.

In esenta, ideea este aceeasi: nevoia de a fi superior. El este superior multora pentru ca si-a ales o femeie care si la peste 40 de ani arata ca si cum ar fi minora, el este superior ca a slabit (candva era usor supraponderal), el este superior ca merge la sala (probabil si ea), el este superior pentru viata pe care o duce.

Publicul lui, pana la un punct, l-a incurajat, a considerat in regula ce zicea, multi gandeau la fel, insa fiind vorba despre o persoana foarte cunoscuta, opiniile sale au ajuns si la alt public. Moment in care toata aroganta lui, toata nevoia de a fi superior, s-a intors impotriva sa.

Nu va vorbesc aici despre ultima sa boacana, cea legata de saracie, este o discutie DISTINCTA, spun doar ca ea pleaca tot de aici, de la nevoia de a fi superior.

Oamenii, nu doar romanasii nostri, sunt intr-o perpetua cautare a unor criterii prin care sa-si dovedeasca superioritatea. X este convins ca este mai destept decat majoritatea semenilor sai, insa are mari probleme in a-si DOVEDI aceasta superioritate, asa ca are nevoie de chestii cuantificabile, evidente. Asa ca in loc sa se laude DIRECT cu inteligenta sa, gaseste un lucru evident, ca el NU este sarac, considerandu-l motiv de lauda, de fala. Cine ESTE sarac ii este, in mod cert, inferior. Si asta, Slava-Domnului, POATE DEMONSTRA.

La fel cum un vlogger nu poate dovedi ca e mai bun decat alt vlogger in mod direct, asa ca se dueleaza in vizualizari, comentarii, numar de campanii si alte chestii cuantificabile, cantitative. Partea calitativa este, din pacate pentru el, subiectiva.

Daca tu imi vei spune ca nevoia de a fi superior nu s-a manifestat niciodata la tine, te voi contrazice. O voi face FARA sa te cunosc. Iti voi da 3 posibile exemple: scarba pe care o poate produce vederea unui site ori a unui ziar „prost”, cu stiri evident exagerate, false inseamna, evident, ca cei care-l citesc iti sunt inferiori; superioritatea politica, tu esti evident superior celui/celor care voteaza cu partidul X; ori scarba pe care o produce un tablou urat, kitschos, care inseamna, de fapt, superioritatea ta in fata celui care ar vrea sa-si puna in propria casa acea „oribilitate” (chestie valabila, evident, si-n cazul muzicii ori a cine stie carei emisiuni televizate).

Oare ar mai fi ceva de adaugat in legatura cu nevoia de a fi superior? Nu, nu consider ca e un articol perfect ori atotcuprinzator. Dimpotriva.

ps: Stiu ca pare paradoxal, insa glumele pe care le fac constant in legatura cu persoanele scunde, „pitice nenorocite”, nu vin din nevoia de a fi superior. Evident, daca ne gandim la intelesul propriu al cuvantului, eu sunt superior unei persoane scunde din punctul de vedere al inaltimii. Asta nu inseamna, insa, ca-s superior in vreo alta privinta. Insa eu NU plec de la premisa ca trebuie sa fac glume DOAR despre chestii umilitoare (nu mai stau sa caut articolul respectiv, sigur scrisesem pe tema asta). Sunt unii care fac glume politice doar pe seama lui Dragnea, a lui Trump ori a lui Putin. Eu rad la fel de mult atat pe seama glumelor despre Biden, cat si pe seama glumelor despre Trump. La fel cum rad deopotriva, nediscriminatoriu, pe seama lui Dragnea, a lui Ciolos, a lui Barna, a lui Ciuca, a lui Iohannis ori a lui George Simion. Important este ca glumele sa fie glume, nu injuraturi. De pilda, „Jos partidul comunist/Si cel vechi, si cel muist” NU este gluma. Este o injuratura pe seama careia multi rad cu gura pana la urechi. Au ras inclusiv cei care acum guverneaza lejer impreuna cu partidul comunist … mai putin vechi. Si nu, nu e gluma nici asta.