Moralul conteaza

Moralul conteaza

Articolul este scris dupa meciul Ludogoret – Steaua. Meciul trebuie sa serveasca drept exemplu pentru multi antrenori ori presedinti. Bulgarii au invins cu un pic de noroc, insa de baza a fost moralul. Pe care s-a mizat riscant.

Sa va explic:

1. Intai si intai, Moti este dinamovist. Desi jucatorii sunt profesionisti, el inca se simte dinamovist. In tara a mai jucat la Craiova, tot o echipa anti-stelista. Cumva, el a urat Steaua tot timpul.

2. Declaratiile stelistilor, cum ca joaca urat si alte alea, nu doar ca confirma asta, dar au si montat jucatorul. El a jucat la 200% din capacitate, doar sa arate ca e mai bun decat ingamfatii de stelisti.

3. Un alt incredient: convocarea lui Piturca. Vi se pare de neluat in seama? Eu zic ca in procent de 5% a contat si ea. Un catalizator. Moralul conteaza si aici fiecare procent valoreaza enorm.

4. Eliminarea portarului a fost momentul decisiv. Un astfel de moment schimba soarta meciului si trebuie jucat in cosecinta. Paradoxal, solutiile erau la antrenorul bulgar, nu la cel roman. Care au fost deciziile bulgarului (un fost secund al lui Stoichita, ca fapt divers):
– A bagat in poarta cel mai montat jucator din teren. Nu l-a interesat tactica (teoretic nu renunti la un fundas, ci la un varf sau la un mijlocas), considerand ca oricum se vor apara cu toata echipa.
– Si-a montat toti jucatorii sa traga PERFECT, singura sansa fiind sa inscrie ei.
– Pe Moti l-a pus PRIMUL EXECUTANT! I-a dat un moral extraordinar! Si cat a contat!

5. Stelistii, pe de alta parte, s-au culcat pe o ureche. Au zis ca au un avantaj imens si ca vor invinge cu siguranta. De altfel, in putinele minute ramase pana la final ei pareau ca vor penaltiuri. De ce ai fi jucat la egal daca adversarul era cu un meci in minus, s-ar putea intreba unii. Da, erau obositi, da, aveau o tactica foarte defensiva, dar ei ar fi trebuit sa incerce. Nu au vrut, n-au putut, au fost blocati.

Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu era eliminat portarul bulgarilor. Pe de alta parte, sunt suspecte 2 faze de dinainte, cand ar fi putut fi eliminati 2 jucatori ai Stelei (Prepelita a avut o intrare cam de rosu, ca sa zic de ultima dintre ele). Stiu, insa, ca antrenorul bulgarilor, Dermendzhiev, a gestionat PERFECT momentul cheie. Putea la fel de bine sa piarda, insa a castigat RISCAND. Costel Galca, omologul sau de la Steaua, a preferat sa incheie meciul cu 3 mijlocasi la inchidere. A pierdut fiind prudent. Da, cea mai buna echipa e cea invingatoare, dar parca-ti pare mult mai rau cand pierzi din cauza prudentei excesive. Si, in plus, te simti MULT mai bine cand ai invins riscand.

Legat de punerea lui in poarta, imi amintesc de Van Gaal si schimbarea sa de portar de la mondiale. A fost cam la fel: o decizie riscanta, insa castigatoare. Riscanta, curajoasa, inovatoare si castigatoare.

Acum, vazand toate astea, ar trebui sa ne gandim mult mai mult la moral. Moralul conteaza, iar asta se intampla nu doar la fotbal. Meciul de asta seara ar trebui sa serveasca drept exemplu. De exemplu, nu ati simtit ca luati decizii mult mai bune atunci cand va merg toate bine? Nu e deloc coincidenta. Salutari BLOGOSFERICE tuturor!