Monica Costache despre Flori filme fete sau baieti

Ce stiu eu despre Godot? Doar atat: ca cineva, candva, a scris despre altcineva care altcandva il astepta. Pe cine? Cum pe cine? Pe Godot! N-ati citit piesa? Nu? Stati linistiti, n-am de gand sa va parasc. Ar fi prea … copilaros. Poate. La fel de copilaros ca un joc de „flori fete filme sau baieti„. Noi il jucam seara, tarziu, cand ne adunam la scara blocului (sau la poarta unui vecin, atunci cand eram la tara) si in lipsa unei alte activitati comune, cineva propunea: fete, filme sau baieti, melodii sau cantareti. Asta era „titlul” complet pe care l-am prins eu dar nu-mi amintesc exact cum se juca. Parca ziceai o litera si alegeai un subiect apoi toata lumea prezenta spunea fete sau filme care incepeau cu I, de exemplu. Nu-s vreo snoaba dar chiar sper ca n-am uitat chiar asa de mult. Nici nu vreau sa dau search pe Google sa vad daca imi amintesc bine. Cat de postmodern ar fi? Sa cauti regulile unui joc din copilarie pe internet. Si apoi, brusc, sa realizezi ca a trecut perioada aia cand stiai cum se joaca fara ca nimeni sa-ti spuna, sau macar sa-ti aminteasca. Stiai. Toata lumea stia. Toata lumea juca.

Scriu articoalasul asta pentru ca proprietarul blogului mai sus mentionat cica isi pastreaza toata inspiratia pentru un proiect strict personal. Asa ca daca tot l-am vazut pot sa spun cateva cuvinte, nu-i asa? Sigur! Nimic mai usor! Trebuie doar sa-mi amintesc ca s-a terminat copilaria, ca toti cei care erau la Boca si nu se mai saturau de stat „pe drum” acum sunt casatoriti, cu copii, plecati la munca in strainatate sau lucreaza peste program la vreo multinationala. Trebuie sa-mi amintesc doar ca acum jucam alte jocuri, mai serioase, jocuri pentru care ne-am pregatit atatia ani si pe care ni le imaginam mult mai usoare decat sunt acum. Am trecut de la „intelepciunea si iubirea mea e jocul” la „jocul si intelepciunea mea e iubirea”.

Despre asta este spectacolul. Trecerea de la o etapa a vietii la alta cu toate provocarile inerente. Am zis provocari. Poate ar fi mai bine zis probleme: cele doua cupluri de tineri trec de la provocarea iubirii si declaratiilor la problemele casniciei si ale vietii adulte. Daca „jocul si intelepciunea’ tinerilor chiar este iubirea, noi cei de azi parca am devenit mai putin intelepti. Ca sa nu zic prosti. Nici iubirea nu mai e ce-a fost, parca prea repede se destrama. Daca ma gandesc bine la toate spectacolele de teatru pe care le-am vazut in ultima vreme, TOATE sau aproape toate au legatura cu despartiri, relatii subrede, pe cale de destramare, practici sexuale care mai de care mai fistichii doar doar or fi solutia care sa repare departarea din cadrul cuplului. Poate mi se pare dar cand am auzit ca spectacolul se joaca de SAPTE ani nu mi-a venit sa cred! Textul pare asa de viu, asa de actual. De sapte ani? De atunci sa fi inceput toata nebunia cu relatiile care o iau razna? O fi, n-o fi? Oare se revine la „glumeste in iubire dar nu iubi in gluma”?