Mesterul Manole – Opera Rock – Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian

Mesterul Manole - Opera Rock - Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian

De multi ani, foarte multi, am o problema pe care putini bloggeri o au: pe care blog sa scriu un articol? Desi unele nise sunt clare si precise, exista evenimente care se afla undeva la granita. De pilda, eu am blog de teatru si blog de filme, dar Opera si Opereta nu intra aici. Sau intra? Drept urmare, pana ma razgandesc, despre cele 2 voi scrie aici. Pe blogul generalist. Ma rog, daca la Opereta voi vedea vreun spectacol care e mai mult spre teatru, asa cum la Opera am vazut Callas cu Oana Pellea, atunci voi scrie articolul aferent pe blogul de teatru. Insa Mesterul Manole – Opera Rock este mai mult opera decat opereta. De ce se joaca la Opereta si nu la Opera tine de chestii administrative.

Incep cu un lucru pentru care multi ma vor acuza, ma vor repudia: Mesterul Manole – Opera Rock reprezinta PRIMA mea vizita la Opereta. In mod cert nu ultima. Asa cum Oedipe a reprezentat debutul meu (ca spectator) la Opera. Ma rog, mai fusesem pentru filmul despre Enescu. Dar nu despre Opera este vorba aici.

De ce insist asupra ideii de debut? Pai simplu: pentru ca eu in sala eram efectiv un copil mic (de peste 100 de kilograme) care descoperise ceva nou. Eram pur si simplu fascinat de ce vedeam pe scena, eram atat de captivat incat eram pur si simplu intr-o alta lume. Eram in lumea lui Manole, oricat de ciudat v-ar suna acest lucru.

Ce e si mai ciudat este alt lucru: eu NU sunt fan al legendei Mesterului Manole. Mi s-a parut una dintre cele mai stupide chestii invatate in scoala. Face parte din cultura noastra nationala, inteleg ca este o legenda omniprezenta prin balcani, deci nu-i exclusiv romaneasca, nu pot nega aceste lucruri. Insa tot mi se pare absurda, stupida, gretos de misogina.

Ca montari teatrale, am vazut una singura, acum vreo 7 ani, la Cluj, in regia lui Andrei Majeri. Ma rog, Teatrul National din Cluj poarta numele lui Lucian Blaga, deci unde altundeva as fi putut vedea o astfel de montare?

Ca sa derulam un pic filmul pe repede-inainte, trebuie sa va povestesc cum am trait drumul de intoarcere, de la Opereta pana acasa. Am ajuns repede in statia de autobuz, autobuzul a venit la fel de repede, am si gasit loc pe scaun, asa ca puteam sa citesc linistit despre spectacol si despre piesa (pentru cine nu stie: varianta scrisa este PIESA; cand o PIESA este pusa in scena rezulta un spectacol; spectatorul vede un SPECTACOL, nu o PIESA; poate eventual sa CITEASCA o PIESA). Primul site care mi-a sarit in ochi a fost Wikipedia, unde am gasit istoria piesei (una absolut fascinanta).

Partea amuzanta era altceva: eu aveam castile in urechi nu pentru a asculta ceva, ci pentru a avea liniste (noise cancelling). Insa numai de liniste nu aveam parte, caci in capul meu inca rasunau acordurile rock auzite inainte. Nu-mi dau seama cum si de ce, insa cand ridic ochii din telefon vad scris pe tablita statiei unde oprise autobuzul: LUCIAN BLAGA! Stiti bine ca nu cred in coincidente!

Ajung acasa si prima persoana care ma apeleaza este o amica Ana! I-am povestit tot ce v-am zis si voua. A ras. Mi-a zis ca are noroc ca eu nu-s constructor si ca singurele ziduri de care am eu habar sunt cele virtuale de pe Facebook.

Daca vreti o cronica (o recenzie) autentica despre spectacol, mergeti pe blogul lui Andrei Partos. Eu nu fac recenzii nici la filme, teatru ori carti, domenii la care cica ma pricep (mai bine decat la opera si opereta). Eu scriu impresii despre spectacolele vazute, care pentru mine sunt invariabil niste EXPERIENTE.

Apropo de experiente, am fost placut surprins sa vad ca la Opereta lumea nu vine deloc eleganta. Ma rog, poate rock-ul nu face casa buna cu eleganta, insa reperul meu principal in privinta elegantei masculine, cravata, s-a evidentiat prin absenta. Personal, nu am vazut nici macar o cravata, lucru care, sa ne intelegem, m-a bucurat nespus.

Emil Calinescu la Mesterul Manole - Opera Rock - Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian

Eu am mers exact cum merg imbracat oricand si oriunde: camasa cu tricou pe dedesupt. Daca aceasta camasa vi se pare mai eleganta decat altele din garderoba mea, sa stiti ca-mi pare rau si ca promit sa nu se mai repete.

La modul serios, mi-a placut atat de mult si ca am putut sa fiu eu. Daca ar fi trebuit, as fi fost obligat, sa ma imbrac la 4 ace, ma rog, cat pot eu de elegant (cravata nu pun decat cu pistolul la tampla!), probabil mi s-ar fi taiat din entuziasm. M-am simtit ATAT de bine la Opereta, la spectacolul Mesterul Manole – Opera Rock, incat abia astept sa revin. Sala este primitoare, nu foarte mare, sau nu cum ma asteptam eu sa fie. Sper ca si urmatoarele mele experiente la Opereta sa fie la fel de placute.

Mergeti si voi sa vedeti, sa TRAITI, Mesterul Manole – Opera Rock. Eu am ramas EXTREM de placut impresionat. Si, atentie mare, NU SUNT ROCKER! Poate (SI) de asta sunt atat de … surprins!

ps: Partea care m-a impresionat cel mai mult a fost cea de final. „Pe Arges in jos/Pe un mal frumos…”. Acolo, oricat de insensibil ai fi, tot ti se face #pieleadegaina.

Bere Mesterul Manole la Mesterul Manole - Opera Rock

ps2: La spectacolul Mesterul Manole – Opera Rock se vinde berea … Mesterul Manole. Cine a avut ideea aceasta de marketing merita un premiu. 

One thought on “Mesterul Manole – Opera Rock – Teatrul National de Opereta si Musical Ion Dacian

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !