Meseria de psiholog

Meseria de psiholog

Mi-as dori sa vorbim mai mult si mai des despre meseria de psiholog.

Mi-as dori sa se vorbeasca despre meseria de psiholog in scoala. Se face ora de psihologie la clasa a X-a, la liceu, o fac toate specializarile teoretice, ce-i drept, nu stiu daca se face si la liceele tehnologice, dar MACAR acolo, la liceele teoretice, ar trebui sa se vorbeasca despre asta.

Ar trebui ca un elev, atunci cand iese din scoala, sa stie cu ce se ocupa un psiholog. Sa stie sa-l diferentieze de un saman, de un sarlatan, de un vraci motivational.

Imi amintesc cu amuzament cum ani de zile multi prieteni de-ai mei aveau impresia ca sunt psiholog. Ca sociologia mea este … „un fel de psihologie”. Tin minte cum un prieten ma sunase si imi zisese ca prietena lui de atunci vrea sa se sinucida. Voia sa-l ajut. Ca sunt psiholog, nu? Sau un fel de…

Nu era singurul, evident.

La fel de evident este ca si eu incurajam aceasta confuzie: dadusem admitere la facultatea de psihologie, admitere pe care am picat-o cu brio. Imi placea sa fac urmatoarea gluma: am dat admitere la psihologie si am intrat la sociologie. Ceea ce era adevarat (la sociologie s-a intrat pe dosar).

Mi-ar placea ca cei care se duc la psiholog sa vorbeasca mai mult despre acest lucru. Nimic nu functioneaza mai bine decat exemplele de succes. Sa-si convinga prietenii, daca au (n-o zic in gluma: multi chiar au impresia ca nu au niciun prieten!), sa mearga la psiholog. Sa le explice cu ce se ocupa un psiholog. Sa le explice cat de util este sa te duci la primele semne de depresie, nu cand stadiul este avansat. Nu cand depresia s-a transformat in altceva. E la fel ca la cancer.

Un medic e bun daca a salvat multe vieti. Degeaba isi face el multa reclama daca nu apar pacientii salvati de el, sa confirme spusele medicului.

Din pacate, depresia NU SE VINDECA. Din acest motiv multi oameni au impresia ca meseria de psiholog este una inutila. Un fel de frectie la un picior de lemn. Un fel de homeopatie (#pebune ca am vazut foarte des aceasta comparatie).

Teologii si fanaticii religiosi resping meseria de psiholog pentru ca o vad drept concurenta directa. Neloiala cica. Multi considera ca societatea actuala este din ce in ce mai atee si din cauza psihologilor. A doua parte este adevarata, chiar daca psihologii nu ar trebui sa fie concurentii preotilor. Psihologul ar trebui sa recomande pacientilor sa mearga la preot, la fel cum preotul, daca intalneste vreun pacient depresiv, ar trebui sa-i recomande sa mearga la psiholog.

Nu neg, spoveditul te ajuta din punct de vedere psihic, descarcarea aceea sufleteasca facuta in fata preotului si a lui Dumnezeu, oricum L-ai vedea pe Acesta, te ajuta. Dar s-ar putea sa fie insuficienta. Uneori problema nu e din vina ta. Nu te duci la preot sa-i spui ca te simti singur/a. Simti ca nu e treaba lui. Ca nu te poate ajuta. Asa cum nu te duci la preot sa-i spui ca te simti inutil/a, ca nu esti bun/a de nimic. Te duci la preot sa-i spui cum ai pacatuit. Caci nu e pacat sa nu ai prieteni. Cel putin din punct de vedere crestinesc.

Intr-adevar, Biserica (cu b mic sau cu B mare) si-a pierdut treptat toate functiile: nu mai educa, nu mai asigura servicii de asistenta sociala si, mai nou, nu mai alina sufletele in mod individual. Asta nu inseamna ca psihologul, inlocuitorul, ar fi de vina. Dar da, psihologul e DOVADA ca Biserica isi pierde o alta utilitate. INCA o dovada. Nu stiu daca ultima, nu cred.

Oricum, sunt multi psihologi credinciosi, de orice confesiune. Daca aceasta concurenta ar fi reala, psihologul crestin, ortodox, catolic, penticostal, adventist ori cine stie ce alta religie, ar fi ceva absurd. Ori macar o raritate. Lucru care nu se intampla.

Cineva imi zicea cu jumatate de gura ca ar trebui ca fiecare om sa fie OBLIGAT sa mearga la psiholog. Dadea ca exemple psihologul scolii (pe la care ar trebui sa treci obligatoriu ca sa treci clasa, mai rar daca esti cuminte si mai des daca faci boacane) si psihologul firmei. Ori sa aduci o adeverinta de la un alt psiholog, daca nu te increzi in psihologul intern al firmei. Poate ai impresia ca acel psiholog te va da in gat, te va turna. Ceea ce nu ar trebui sa se intample, dar nu neg, s-ar putea intampla in unele locuri.

Din pacate, eu nu sunt adeptul interzicerilor si al obligativitatilor. Stim cu totii cum se fac testele psihologice obligatorii. De pilda, cele pentru carnetul de conducere. La fel ar sta lucrurile si aici. Poate mai rau. Caci un om cu probleme psihice ar putea auzi, din motive economice, ca este apt de munca, ar putea afla ca nu are nimic din punct de vedere psihologic. Deci ar fi descurajat sa se duca la psiholog. La unul cu adevarat competent.

Si nu, nu s-ar rezolva nimic. Daca tu te duci la psiholog inchistat in tine, refuzand sa te deschizi, considerand ca nu te poate ajuta cu nimic, sedintele, platite ori gratuite, sunt inutile.

Insa ar trebui ca societatea sa isi propuna sa scoata in fata meseria de psiholog. Asa cum vedem campanii legate de alimentatia sanatoasa (evitati consumul de sare, zahar si grasimi!), poate ar trebui sa vedem si campanii care sa indemne sa vizitezi un psiholog. Poate Televiziunea Publica, prin multele sale programe, ar trebui sa conduca aceste campanii.

Ar trebui sa scoatem in evidenta si uscaturile, si oamenii care desi nu merita, practica meseria de psiholog. Adica acei oameni din cauza carora unii evita sa mearga la psiholog. Din cauza carora acei putini oameni care ar fi dispusi sa mearga la psiholog evita/ezita s-o faca.

Ar trebui sa scoatem in evidenta meseria de psiholog si in comparatie cu cea de psihiatru. In afara de faptul ca al doilea e medic, in timp ce primul nu este, desi multi isi pun DR in fata (in mod, oficial, ei pot face asta, au voie sa faca asta, ATAT TIMP CAT AU DOCTORATUL; ei sunt doctori in psihologie, asa cum poti fi doctor in drept, in stiinte politice, in filosofie ori in matematica).

Ar trebui discutat despre meseria de psiholog si in ceea ce priveste decontarea serviciilor psihologice. Momentan sunt considerate servicii conexe si se deconteaza foarte greu. Aproape imposibil.

Ar trebui discutat despre meseria de psiholog si in gluma. De la o gluma precum cea din poza cover se poate ajunge la o discutie extrem de serioasa.

Ar trebui discutat si despre CINE practica meseria de psiholog. Si de ce. Si cum o face.

Evident, ar trebui ca cei care practica meseria de psiholog sa iasa mai in fata. Sa se autopromoveze. Sa isi ajute breasla. Apropo, Mircea Miclea ce a facut, ca ministru ori consilier prezidential, pentru breasla sa?

Sunt curios ce parere aveti voi despre meseria de psiholog. Chiar astept argumente. Pietre, daca e cazul.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !