Memorie vizuala slaba. Prea multi cunoscuti.

In viata am intalnit, cu diverse ocazii, o gramada de oameni. Acesti oameni ar trebui sa intre in marea categorie de „cunoscuti”. In teorie lucrurile stau asa.

In fapt acei oameni nu mi-s atat de cunoscuti pe cat ar trebui. Vina nu este nici a mea nici a lor (sau dimpotriva, e si vina mea si a lor). Vina e a memoriei. Ma rog, si faptul ca nu ii vad foarte des.

Scriam articolul trecut despre concert. Si ca m-am intalnit cu cineva. Acum detaliez.

Eram la Piata Iancului, asteptam tramvaiul 1. Are un traseu foarte frumos si foarte lung. Si din masina ma recunoaste cineva. O tipa. Ea era in dreapta. La volan o alta tipa (parea si ea ca ma cunoaste ori cel putin c-a auzit de mine). Eu vorbeam la telefon. Intrerup nitel convorbirea. Le salut. Ele mergeau spre concert. Ea foarte zambitoare. Cica ii parea bine ca ma vede. Si eu as zice acelasi lucru daca mi-as aminti cine e tipa :))

Pe facebook, pe mess ori pe alt mediu virtual lucrurile sunt simple. Te chiombesti nitel la profile si alte alea si afli cine e persoana. In realitate e cam greu sa convingi o persoana sa-si scoata buletinul. Iar daca o intrebi cine este te faci de ras.

Vazusem mai demult ca se infiintase un site special. Ma rog, el era pentru „persoanele intalnite accidental in trafic”. O gagica claxonata care a zambit soferului, un nene care te-a ajutat… Dar cred ca ar fi util si pentru „problema” mea.

Si am zis de memoria mea vizuala. Pai e cam proasta. In toate privintele:

– Vorbesc mult cu o persoana pe mess, cand e sa ma intalnesc cu ea, n-o recunosc. Noroc ca eu sunt usor de recunoscut. Si chiar daca ma intalnesc cu o persoana cu memorie la fel de slaba, pe mine tot ma recunoaste;

– Nu recunosc locatiile, desi in unele am fost si de 5 ori. Orientarea in spatiu (in fond, tot de memoria vizuala tine) este si ea la fel de proasta;

– NU mai recunosc persoanele pe care nu le-am mai vazut demult. Am patit asta prin liceu cu o fosta colega de generala. Trecusera 3 ani iar eu n-o mai recunosteam. Si mai am si obiceiul sa ma chiombesc la acea persoana, sa se atat de naspa incat sa ma salute.

Bun, acum intrebarea logica: ce urmeaza? Pai sunt 3 variante:

– Tipa pe care am intalnit-o va citi acest articol si-mi va zice: BA BOULE, EU AM FOST. Daca va intra pe acest blog va vedea si ce am scris despre concert si despre trupa ei preferata. Caz in care „boule” va deveni un alint bland.

– Eu imi voi aminti, ca prin minune, cine e tipa. Slabe sperante;

– Nu se va intampla nimic. Nici bun, nici rau.

Sper in prima varianta, dar cel mai probabil va fi ultima varianta.

Ma rog, memoria mea slaba e un factor. Alt factor ar fi si ca eu cunosc multe persoane. As avea prea multi cunoscuti. Si cica ar fi un lucru rau…

Acum, fie ca -mi sunteti cunoscuti sau nu, am o rugaminte la voi: cand ma intalniti pe strada si vedeti ca ma uit la voi „ca vitelul la poarta noua”, fie-ti-va mila de mine si spuneti cine sunteti. Nu e asa greu sa ziceti: cutare, colegi de facultate.

Salutari CUNOSCUTE tuturor !