Multa lume se intreaba daca mai exista coronavirus. Unii considera ca, de fapt, nu a existat niciodata. Ori, chiar daca a existat, nu a fost nicidecum atat de periculos pe cat s-a spus. Pe cat s-a crezut.
Nu vreau sa intru in controversele trecute legate de acest virus, discutia este de 2020. Suntem in 2025, asa ca discutia cu adevarat utila este alta.
La intrebarea din titlu, daca mai exista coronavirus, as putea sa va raspund clar si raspicat ca da. Eu tocmai l-am avut, teoretic pentru a doua oara, practic cine stie de alte cate ori l-am mai avut. Abia am scapat de el.
Practic, insa, scepticismul ne bantuie pe toti, inclusiv pe mine, asa ca in continuare voi enumera cateva intrebari legitime pe acest subiect.
- Mai exista coronavirus in 2025?
- Cat de diferit este coronavirusul din 2025 in comparatie cu cel din 2020?
- Cat de eficient este in 2025 vaccinul facut in 2021? Mentionez ca eu am facut doar 2 doze, ultima fiind facuta pe data de 1 iunie 2021.
- Daca un cetatean are un virus gripal „normal” si un altul are „coronavirus”, „covid19”, care dintre cei 2 cetateni ar trebui sa fie mai speriat? Ce ar trebui sa „preferam”? Care virus e mai periculos?
- Cat de relevant mai este un test luat din farmacie?
Eu nu pot sa raspund la aceste intrebari, nu sunt medic si nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu. Tot ce pot face este sa povestesc experienta personala traita. Eu asta scriu pe blog/uri, experiente, din ele cititorii trag singuri concluziile de rigoare.
Asadar, fara sa stiu de unde l-am luat, ar putea fi de oriunde, dintr-o sala de cinema, dintr-un mijloc de transport in comun, dintr-un mall, dintr-un magazin ori dintr-o banca, trec direct la simptome.
Miercuri 13 iunie a fost prima zi in care m-am simtit cu adevarat rau, desi primele semne se vedeau de marti seara. Nasul imi curgea de simteam ca se dezintegreaza, tuseam destul de urat, insa cel mai dubios lucru era febra. Nu faptul ca-s fierbinte m-a intrigat, as putea trai cu asta, ci faptul ca … nu mi-era cald. Nu mi-era frig rau, insa pur si simplu … nu simteam nevoia sa dau drumul la aer conditionat. Ceea ce, credeti-ma, este o raritate. Eu tin aerul conditionat pornit din mai pana-n septembrie (la mine in camera am un Grundig, ceva germano-turcesco-romanesc care-si face treaba excelent; intr-o alta camera am un Yamato la fel de eficient; niciunul dintre modele nu se mai gaseste in oferta vreunui magazin online).
Noaptea mi s-a facut in vreo 2 momente frig, atat de frig incat simteam nevoia de a lua o patura sa ma acopar cu ea (lucru pe care nu prea-l suport nici cand chiar e nevoie de asa ceva). Nu am facut-o, eram indeajuns de rational incat sa fiu convins ca nu as rezolva nimic.
Joi m-am simtit iarasi rau, desi niste aspirine rezolvau problema febrei. Macar pentru cateva ore. Insa de joi a aparut si o durere dubioasa in gat. Ma rog, nu durere, ci usturime. Care usturime dura putin, insa pornea din momentul trezirii.
Nu stiu daca ati simtit vreodata asta, insa in momentul trezirii gatul meu era complet uscat si ma ustura. Trebuia sa-l ud intens, cu multa apa si multa cola. Problema se rezolva, dupa maximum jumatate de ora gatul nu mai ustura.
Insa era PLIN de secretii. De miercuri era asa, dar joi dimineata am simtit prima data usturimea. Asa ca ce iesea din nas iesea si din gat dupa tuse. Iesea si iesea, de parca era productie infinita. Ceea ce cred ca a fost de bine.
Vineri deja m-am simtit mai bine. Durerea de dimineata a ramas, dar nu a mai fost febra (sau a fost foarte putin timp). Am simtit nevoia sa dau drumul la aerul conditionat! Care a duduit toata ziua, sa ne intelegem.
Sambata nu am mai avut deloc febra, nasul a curs si mai putin, iar de tusit foarte putin. Desi inca n-am scapat de tot de tuse. Sper sa scap de ea.
Duminica pe 17 august a fost prima zi in care am fost perfect functional. Perfect perfect functional. Azi luni 18 august sunt oficial vindecat.
Mentionez ca nu am iesit din casa decat sambata pe 16, caci un prieten urma sa plece inapoi in Franta, asa ca am vrut sa ne vedem. Evident ca stia de boala mea, asa ca am stat cat am putut de departati. Paream 2 oameni care ne cunoastem, dar care stam departe unul de altul pentru ca … suntem certati.
Am stat afara, in spatele blocului, deci nu am infectat pe nimeni. Oricum, tuseam foarte putin, nu aveam cum sa TRANSMIT boala mea.
In afara de aspirina, de care v-am zis (una efervescenta am luat, Aspirin Plus C forte), am mai luat vitamina C de 1000mg de la Dr MAX si ceva de pus in nas (Orinox tot de la DR MAX), ca sa pot respira.
Nu am luat nici antibiotice, cum recomanda unii, nici tratamentele minune recomandate de vraci, gen Ivermectina ori Arbidol. Tot ce am luat a fost de la o farmacie normala, toate fiind produse care se elibereaza FARA prescriptie medicala (doar nu credeti ca am si fost la doctor?!). Testul de COVID tot din farmacie e luat.
Nu pot sa inchei fara sa incerc sa raspund si „sociologic” la intrebarea din titlu: Mai exista coronavirus? Nu, in discursul public virusul nu mai exista deloc. Este ceva de natura INDIVIDUALA. EU sunt gripat, EU sunt nevoit sa rezolv problema. Si tot EU sunt responsabil sa nu imprastii boala in jur. Insa, spre fericirea mea, EU nu mai sunt nevoit sa ma comport ca si cum as fi bolnav atunci cand sunt sanatos. Ceea ce este o dovada de sanatate mintala. Nu a mea, caci eu am gandit asa tot timpul, ci a societatii. Bolnavii cu bolnavii si sanatosii cu sanatosii. Zic.
Deci da, mai exista coronavirus, habar n-am daca ar trebui sa-l mai numim asa, nu pare ceva periculos, pentru mine n-a fost. Boala nu mai exista insa in discursul public, ea este doar la nivel individual. Masurile tot la nivel individual trebuie luate. Iar eu inca ma intreb daca nu cumva trebuia sa gandim la fel si-n 2020. Eu cred ca numarul mortilor ar fi fost mai mic per total. Si ca acum economiile multor tari ar fi aratat mai bine. Ma rog, mai putin buzunarele celor care s-au imbogatit de pe urma pandemiei.
ps: Intrebarea mai exista coronavirus trebuie completata de intrebarea „mai exista vaccinuri?”. Pe bune ca nu stiu sa va raspund. M-au tot intrebat diversi prieteni daca ar avea unde sa se vaccineze in cazul in care ar dori. Recunosc, nici n-am intrebat foarte mult in jur, a fost mai mult o curiozitate decat o nevoie. Curiozitate care inca n-a fost satisfacuta, ce-i drept.