Luciana Corlan: Bloggerii in offline sunt oamenii mei preferati de pe toata planeta.

“Scriu pur si simplu despre ce ma inspira.”

 

 

Emil Calinescu: Salutare si bine v-am regasit la un nou interviu. Fiind SuperBlogul, interviul va fi unul SUPER(blogosferic). Ca de obicei, insa, voi lasa invitatul sa se prezinte.

Luciana Corlan: Sa ma prezint? Ok.
Sunt Luciana si scriu pe alucianna.ro. Blog pe domeniu am cam de un an si jumate, dar am inceput cu pasiunea asta de vreo 5 ani.

Emil Calinescu: Despre ce scrii pe acest blog? Care sunt subiectele principale, care este FRECVENTA articolelor si ce subiecte eviti?

Luciana Corlan: Blogul meu este unul personal, asa ca nu prea am o tema anume. Scriu pur si simplu despre ce ma inspira. Despre carti pe care le-am citit, filme vazute, locuri sau evenimente unde am fost. Imi place sa scriu optimist.Asa ca evit subiectele triste… Vedem destule la televizor. Cred ca lumea mai are nevoie si de cate un motiv sa zambeasca sau sa viseze.

Emil Calinescu: Care este frecventa la care scrii? Ti-ai propus una anume (sa scriu minim 3 articole intr-o saptamana, de exemplu)?

Luciana Corlan: Spre marea mea rusine, sunt cam dezordonata la capitolul asta. Scriu in functie de toanele inspiratiei. Dar incerc sa ma tin la macar un articol pe saptamana. Daca scriu fortat se simte, cred eu. Ma uit uneori la articole scrie acum un an spre exemplu si imi dau seama imediat care au fost scrie din inspiratie si care la comanda, in incercari de a pastra o frecventa.

Emil Calinescu: Scrise “la comanda”? Inseamna ca scrii si advertoriale, nu? Ne spui cam care este proportia advertoriale/non-advertoriale pe blogul tau?

Luciana Corlan: Scriu si advertoriale. Orice blogger scrie. Incerc sa am cam 5 articole non la un advertorial, cam asa. Plus ca in ultima vreme accept strict subiecte pe care le pot plia stilului meu. De exemplu, pot scrie despre produse de infrumusetare oricand, dar despre pariuri sau IT, mai greu. Nu sunt subiecte cu care sa jonglez usor. Si ma simt ciudat cand scriu “nefiresc”. Cred ca intelegi ce zic.

Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, care este cea mai ciudata oferta de advertorial primita si refuzata? Pe ce tema fusesei invitata sa scrii?

Luciana Corlan: A fost la un moment dat o oferta de jucarii din astea obraznice. Acum, nu ma intelege gresit, nu mi se par obiecte de pe alta lume. Insa subiecte de genul asta se abordeaza in cuplu, sau intre prieteni apropiati.

Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, cea mai misto oferta de advertorial ACCEPTATA? Si, daca se poate, sa ne dai link-ul acelui articol.

Luciana Corlan: Am scris la un moment dat despre imobiliare, locuinta cumparata vs chirie si mi-a facut mare placere. Eu locuiesc in chirie si cochetez de mult cu ideea cumpararii unei locuinte. Dar nu imi vine acum in minte titlul articolului. Tin minte ca am expus avantaje si dezavantaje la fiecare optiune…a fost o idee care nici nu banuiam cat avant isi va lua in mintea mea. Nici macar eu nu stiam ca voi avea atatea de spus pe tema asta.

Emil Calinescu: Exista articole cu care sa-ti fie rusine, fie din cauza tematicii, fie din cauza modului in care le-ai scris? (intrebare din public)

Luciana Corlan: Mai, sunt vreo doua chestii pe care le recitesc uneori si imi vine sa bag capul in nisip. Dar rusine nu imi este. Cred ca daca as da la un moment dat de ceva ce am scris si nu mi-ar mai veni sa ies din casa dupa, as sterge chestia aia. Cele care ma fac sa rosesc doar, raman. Sunt parte din evolutia mea. Daca asa scriam la vremea aia, atunci aia aveam, cu aia defilez.

Emil Calinescu: Deci sa inteleg ca n-ai sters nimic din ce ai scris? Niciun articol vechi? Toate se gasesc pe actualul blog?

Luciana Corlan: Sau pe cel vechi, ca nu am portat tot: alucianna.wordpress.com.

Emil Calinescu: Spune-ne acum despre concursurile blogosferice: ce este diferit fata de un advertorial normal, de ce participi la ele si care sunt concursurile la care ai participat si pe care le recomanzi celorlalti?

Luciana Corlan: Este diferit faptul ca rasplata este in voia norocului intr-o oarecare masura. Mie imi plac. Imi dau idei de subiecte uneori, imi place tema foarte mult si nu pot sa am stare daca nu ma bag. Am castigat la um moment dat o fantana arteziana Cono, de la blogal, cu o poveste de iarna, Luana si fantana dintre lumi, ca sa iti dau un exemplu. Alte ori imi place mult de tot premiul. Dar la astea nu prea am sorti de izbanda, nu pot da un exemplu…. Am participat la SuperBlog si imi este drag pentru oamenii pe care ii cunosc.  Anul asta nu m-am bagat inca. Dar am de gand, daca apare vreo tema ispititoare.
Stiu ca au aparut tot felul de comentarii pe tema lui.
Dar mie imi sunt dragi organizatorii si participantii, sincer. Si nu e nici vina unora nici a altora ca juriul da note dupa anumite criterii.
Parerea mea este ca daca te deranjeaza ca acolo sunt analfabeti, te poti duce la ei sa-i tragi de maneca: vezi ba ca aia nu se scrie asa. Ca de urlat urli aiurea, daca nu ii arati omului ce are de pilit.
Daca nu ii poti aduce pe calea dreapta, o sa te polueze vizual pana iti ies ochisorii.

Emil Calinescu: La cate editii de SuperBlog ai participat? SI care a fost rezultatul (locul in clasament, vreun premiu de etapa, ceva)?

Luciana Corlan: La 3. Unul cu un blog colectiv, si doua singurica. Singura am fost pe 69, iar a doua oara am dezertat din lipsa de inspiratie. Cu blogul colectiv nu mai tin minte, ca sunt batrana. Am castigat vouchere pentru carti, un parfum am mai avut de pe acolo…cascaval… cam asa.

Emil Calinescu: E mai greu singura sau cu un blog colectiv? Spune-ne cum a fost participarea colectiva? V-ati propus, fiecare, sa scrieti un numar de articole? Ati scris fiecare articol la proba X si era ales, prin vot, cel mai bun? Pentru multi, inclusiv pentru mine, e destul de ciudata ideea de blog colectiv.

Luciana Corlan: Cu blogul colectiv ne decideam cine e mai tare pe o anumita tema. De exemplu, eu m-am bagat la carti, am avut un coleg care se pricepea la IT si chestiile alea le scria el… Ne anuntam reciproc ca a mai aparut o proba iar apoi ne gandeam cine ar aborda mai bine. Sau daca ne nimeream mai multi veneam cu idea. S-a intamplat si ca la idee sa se adauge… Ne-am descurcat noi!

Emil Calinescu: Si a fost mai simplu sau mai complicat? 

Luciana Corlan: A fost mai complicat singura. Mai multe probe, mai alert. Subiecte cu care nu eram tocmai ca pestele in apa…dar am supravietuit eu…

Emil Calinescu: Aici voiam sa ajung: care a fost cea mai grea proba de la SB? Ziceai ca in mod normal nu scrii despre anumite subiecte, ca nu esti in tema. La SB ai fost nevoita cu siguranta sa scrii despre subiecte cu care nu erai chiar obisnuita. Da-ne macar 1 exemplu si spune-ne cum ai scos-o la capat?

Luciana Corlan: A fost la un moment dat o proba cu epilare IPL. Apoi chestia aia a fost crima si pedeapsa. Am alergie, oroare, repulsie si ce mai vrei tu fata de aparatele de tortura care epileaza.Plus ca este un subiect delicat. Nu te apuci ca femeie sa urli pe blog despre cum te epilezi. Pana la urma am pus toata povestea pe spatele EI. Sau mai bine zis in Pielea ei. Am schimbat personajul povestirii. Ca nu era musai sa fiu eu.

Emil Calinescu: Pana acum au aparut 3 probe la SB. Nu te tenteaza niciuna?

Luciana Corlan: Mai, ma cam tenteaza a treia, cu stampila, sincera sa fiu. Parca mi-as baga nasucul sa va fac concurenta. Ce zici?

“Eu citesc cate ceva in fuga, in 5 minute libere la munca. Serviciul meu presupune mult lucru cu calculatorul, cu turistii se intampla mereu chestii imprevizibile si simt nevoia sa ma relaxez.”

Emil Calinescu: Pai eu zic ca te astept cu drag. Te voi invinge pe teren, #casazicasa.

Luciana Corlan: Apoi, daca ma astepti, incerc sa vin pana la finalul saptamanii. #zicsieu

Emil Calinescu: Zi-ne acum ce bloguri citesti? Intai, in general, ce cauti la un blog, ce trebuie sa aiba pentru a-l citi constant? Apoi da-ne si cateva exemple, sa ne bucuram si noi de articole bune

Luciana Corlan: Imi place mult de tot nenea Danut Naturalul. Il citesc macar o data in saptamana. Apoi Carmen Draghici.  Are puncte de vedere foarte faine. Cand am dat de ea, nu imi mai venea sa inchid tab-ul. Este foarte tare pentru un om care cauta sa se dezvolte personal. Ofera multe resurse si multe opinii sanatoase. Si o frunzaresc uneori pe Sofia. Pe ea o si cunosc personal, ca si pe Daniel de altfel. Si sunt oameni pe care ii mai citesc si de dor de a vorbi cu persoana in sine. Si, sa nu uit, Cristian Florea. Il stim cu totii.  Este unul din putinii oameni mai tineri ca mine de la care am invatat o gramada de chestii.

Emil Calinescu: Dar, la modul general, care ar trebui sa fie caracteristicile unui blog pentru a fi frecventat de catre Luciana Corlan? Ce ar trebui sa aiba, ce ar trebui sa NU aiba?

Luciana Corlan: Trebuie sa fie optimist. Eu citesc cate ceva in fuga, in 5 minute libere la munca. Serviciul meu presupune mult lucru cu calculatorul, cu turistii se intampla mereu chestii imprevizibile si simt nevoia sa ma relaxez. Ei ma relaxeaza. Daca deschid un articol al lor, stiu ca ma face sa zambesc.

Emil Calinescu: Ca tot ai pomenit de turisti, zi-le cititorilor cu ce te ocupi in offline?

Luciana Corlan: Sunt agent de turism. Compania la care lucrez este B2B. Clientii nostri sunt companii de turism ce opereaza grupuri. Detalii aici . Ma ocup de detalii de ultima ora: trimit itinerarii la furnizori, am grija ca rezervarile sa fi fost actualizate cu cerintele curente ale grupului…intelegi tu.

Emil Calinescu: Bun, ne reintoarcem in online. Intrebare un pic mai narcisista: frecventezi blogurile mele? Daca da, cat de des si ce gasesti interesant la ele? Daca nu, ce te impiedica sa le citesti?

Luciana Corlan: Intru rar pe blogurile tale. Nu este ceva ce ma impiedica. Pur si simplu nu esti tu omul ala care sa ma faca sa sper sau sa zambesc in minutul rupt sa dau o fuga pe un blog. Dar, ca sa iti priasca la orgoliu, esti primul la care ma gandesc cand aud “narcisist”, “minunat” sau “cu greutate”.

Emil Calinescu: Daca tot zici de cele 3 cuvinte, zi-ne 3 cuvinte care te caracterizeaza pe tine CA BLOGGER?

Luciana Corlan: Optimism, fluture, metafora. Cred. Ia zi-mi si tu 3 cuvinte care ma caracterizeaza ca blogger.

Emil Calinescu: Acum o intrebare din public: ce parere ai despre cei care scriu advertoriale pe 10 lei? Sunt ele daunatoare blogosferei?

Luciana Corlan: Poate, la modul ca accepta preturi mici. Dar de undeva trebuie sa inceapa si ei. Asa inveti. Blogareala nu e ceva cu manual. Nu iti da cineva o carte: faci asta si asta si badabim badabum. Poti fi invatat cate ceva, ce e drept. Dar multe se invata din mers. Chestia cu advertorialele se prinde si ea. Mai scrii un advertorial, iti mai zice cate unul o smecherie…

Emil Calinescu: Spune-ne, acum, daca ai hateri? Adica o persoana care sa te urmareasca constant si sa-ti critice ORICE eroare, gramaticala si nu numai, pe care o faci?

Luciana Corlan: Nu publici. Am mai impuscat cate o greseala de mi-am ros unghiile cand am vazut. Dar mi s-a atras atentia discret. Mi s-a intamplat sa primesc de la un cititor, demuuult de tot, un mesaj pe Facebook: Vezi ca aia nu se scrie asa. Am multumit, am verificat cu Sf Google si prin cunostinte mai luminate, am descoperit ca omul are dreptate si am corectat.

Emil Calinescu: Zi-ne, atunci, care este cel mai misto comentariu primit ca feed-back? Unul care sa te fi uns pe suflet

Luciana Corlan: Mai, nu stiu daca ai observat, dar nu prea sunt comentata. La cat de des scriu… Dar mi s-a intamplat altceva. Am dat o carte prin concurs. Ralucai Uluiteanu. Citisem cartea si nu aveam ce face cu ea. Nu sunt adepta bibliotecilor. Si ma vad cu Raluca in primavara urmatoare. Si imi zice ca am inspirat-o si ca s-a apucat si ea de dat carti, ca ii place ideea mea. Nu cred ca s-a vazut la suprafata. Dar la mine in suflet, plangeam de fericire.

Emil Calinescu: Hmm, hai sa ramanem la capitolul carti. Zi-ne ce fel de carti citesti si care-i preferata ta?

Luciana Corlan: Sunt foarte atrasa de dezvoltarea personala si profesionala in ultima vreme asa ca imi tot caut carti pe tema asta. Dar multe sunt cliseistice: viata e frumoasa, noi nu stim. Stiu chestia asta, am invatat sa ma bucur de micile “nimicuri” ale vietii. Insa caut carti din care sa invat. Inca mai caut…

Emil Calinescu: Zi-ne preferata ta

Luciana Corlan: Si apoi, imi place beletristica, logic. Dar nu prea ma atrag cartile astea foarte vandute. Am citit Haruki Murakami si un inteleg de ce asa mare tam tam pe tema lui. O preferata…hai sa iti zic doua. Imi place mult de tot Dracula. Am stat treaza cu noptile, atata teroare mi-a produs cand am citit-o. Dar undeva, in fundal, exista ideea ca binele invinge raul in cartea aia. Ca nici un drac nu e atat de negru. Ca oricat de mare pare raul, pe undeva are o slabiciune. In timp ce binele nu poseda acest defect. Si apoi, imi place Hugo. Am cautat ceva dupa ea, dar am gasit-o. Este despre un copilas care stia sa repare ceasuri. M-a atras asemanarea dintre om si mecanism..

Emil Calinescu: Acum zi-ne despre filme: care-i genul tau preferat, care-i filmul tau preferat si zi-ne, ca sa leg de intrebarea precedenta, care-i cea mai buna ecranizare?

Luciana Corlan: Imi place orice film cu Tom Hanks, Johnny Depp sau Sir Ian McKellen. Sau Ben Barnes. Au un fel al lor de a juca.

Emil Calinescu: Si preferatul tau este…?

Luciana Corlan: Sunt muuuuuuulte. Iti zic unul de actor?

Emil Calinescu: Zi pe care vrei.

Luciana Corlan: Cu Tom Hanks, ma pot uita non stop la The Polar Express. Cu Depp la Finding Neverland. McKellen este magistral in tot ce misca. Dar hai sa zis The Da Vinci Code. Iar cu Ben astept Seventh Son. Pana atunci, The Words. Ca gen, imi plac animatiile si filmele de aventura.

Emil Calinescu: Bun. Zi-ne, acum, despre pasiunile tale. In afara de blogging, bineinteles

Luciana Corlan: Dupa cum vezi, filmele si cartile. Vreau sa citesc mai des, asa ca in magazinul online din care comand am o lista maaaaare mare, wish-list din acela, pe care urmaresc reduceri. Cum s-a redus ceva si am banuti, jap! Plus ca am acasa un teanc maaaare de tot. Si umblu cu cartea in poseta, in caz ca ma nimeresc mai mult in metrou sau autobuz si pot sta jos mai mult de 3 statii. Ca daca sunt mai putine uit sa cobor.

Emil Calinescu: Zi-ne acum altceva: ce bloggeri ai cunoscut in offline? Cum ti s-au parut: fix cum aveai impresia ca vor fi sau total diferiti?

Luciana Corlan: Bloggerii in offline sunt oamenii mei preferati de pe toata planeta.Cum am zis si la mine pe blog, imi place ca te poti duce la ei sa te prezinti.  Sunt foarte deschisi, le e drag sa te duci la ei. Uite la Webstock. Am vorbit cu bloggeri pur si simplu. Fara sa ne stim neaparat. Sau cu oameni pe care ii stiam fix de pe blog sau pe Facebook: “Buna, sunt Luciana, te citesc, ce mai faci?”. Si dadeau mana cu mine, imi raspundeau…e foarte tare sa te bagi in seama asa. Am fost, vorba aia, la nunti, boteze si cumetrii, si ultima data cand am intins mana cuiva mi-a raspuns cu teama. Tremurand, asa. Ne-bloggerii nu par familiarizati cu asa ceva.

Emil Calinescu: Hai da-ne si cateva exemple. Si caracterizeaza-i nitel, din punct de vedere offline.

Luciana Corlan: Pai, eu ce zic: sunt calzi, deschisi, vorbareti. Curajosi chiar. Nu e putin lucru sa te duci de nebun la un eveniment cu 700 de invitati. Pur si simplu.

Emil Calinescu: Pai da, dar da-ne cateva exemple de bloggeri, cu subiect si predicat

Luciana Corlan: Pai te cunosc pe tine, nu?  Daniel Botea este iarasi un om tare fain. Cristian Florea de asemenea. Un baiat foarte deschis si cu bun simt. Raluca Uluiteanu iarasi…Sofia Frunza e un om foarte placut si ea…Ecaterina Moldoveanu…Adelin Hogea imi este amic de ani buni, cu Irina Baragoi ma vad rar, dar este unul din primii oameni de care m-am “lipit” si are un loc aparte in blogroll la mine, sa zic asa… “E multi”, dar nu stau sa numar ca uit pe vreunu si imi bate obrazu` dupa aia!

Emil Calinescu: Zi-ne de trecerea pe domeniu: ce avantaje ti-a adus si de ce ai recomanda-o si altora? Si, eventual, daca ti-a adus si dezavantaje, zi-le si p-alea, sa stie tot poporul ce si cum.

Luciana Corlan: Ca incepator, eu zic ca e bine sa iti faci mana pe platforme gratuite, sa vezi daca e de tine. Domeniul este o evolutie fireasca.

Emil Calinescu: Dezavantaje ar fi?

Luciana Corlan: E ca si cum ai fi pasionat de dans: la inceput te batai in fata oglinzii, mai gasesti un eveniment la care inveti gratis, mai gasesti un curs pe youTube. Iar dupa aia, daca vezi ca nu te lasa febra dansului, dai bani si pe un curs si pe un pantof… Nu prea sunt dezavantaje, Daca nu le ai cu tehnica, te mai trezesti cu el busit si nu stii de unde. Dar majoritatea furnizorilor ofera asistenta.

Emil Calinescu: Zi-ne acum despre blogul tau: de ce ALUCIANNA? Nu e greu de tinut minte?

Luciana Corlan: Este usor de fapt: Andreia Luciana. Numele meu. Este cu doi de “n” ca am auzi eu demult pe la cineva cu Feng Shui, ca dublarea consoanei aduce noroc, sau ceva de genul asta.

Emil Calinescu: Esti superstitioasa?

Luciana Corlan: Plus ca alucianna este domeniul. Pe blog il cheama ca pe mine:Nu sunt neaparat superstitioasa. Sau sunt, cat imi convine. In superstitii pozitive. Daca se zice ca ceva aduce noroc si imi e la indemana, port, fac, pun.

Emil Calinescu: Cum te vezi peste 10 ani, atat online, cat si offline?

Luciana Corlan: Wow…la 35 de ani. Habar nu am… Nu am planuri fizice, ci mai degraba pentru mine, ca om. Vreau sa fiu mai independenta de atat, sper sa imi fac curaj sa ma mut la casa mea, ca tot ziceam de chirie vs plata creditului. Vreau sa cresc mai indrazneata. Si sper sa ma avant mai tare in pasiunea mea pentru comunicare. Sa ies mai des in lume, sa cunosc oameni, caractere. Simt ca exista in mine o Luciana care vrea afara, care este tot ce am fost eu mai bun vreodata. Si pana la anii aia, sper sa se arate in toata splendoarea ei.

Emil Calinescu: Astazi implinesti 25 de ani. E vreo dorinta pe care ti-ai pus-o si pe care o vrei indeplinita pana la urmatoarea ta sarbatorire?

Luciana Corlan: Am mai multe de fapt. Maruntisuri. Imi facusem o lista de 25 pana la 25 si nu am bifat tot pe ea. Iar maine am sa fac o lista de 26 pana la 26. Va avea toate chestiile nebifate, plus cateva sa se faca 26. Vreau sa inalt un zmeu de exemplu. Mereu am vrut. Mai vreau sa imi fac timp sa vad Sighisoara cu doua prietene anume, sa alerg o Cursa Populara Hospice sau un Sky Run, sa scriu o carte…e mare lista mea!

Emil Calinescu: La multi ani MINUNATI iti doresc. Si cu de toate, #casazicasa. Acum urmeaza penultima intrebare, clasica, a interviurilor mele: ce ai mai intreba-o pe Luciana Corlan dac-ai fi in locul meu?

Luciana Corlan: Ce a facut-o sa se apuce de blogging?

Emil Calinescu: Acum trebuie sa si raspunzi.

Luciana Corlan: Ok. Mi-a placut mereu sa scriu. Si mereu mi s-a dat prilejul. In liceu reprezentam clasa la concursuri, in generala tot aveam teme. In facultate, nu am mai avut ce face cu setea de scris. Si aveam o colega, cu un blog. Am tot citit-o. Si usor, mi-am facut curaj. Si asa a aparut blogul.

Emil Calinescu: Am ajuns la final, este, deci, timpul pentru evaluarea interviului si a intervievatorului: cum a fost interviul, ce avu bun, ce avu rau, ce i-a lipsit, cum fu sa dai interviu pe chat? Ce parere ai acum despre mine, ti-ai schimbat-o in vreun fel? Si, daca se poate, sa acorzi si o nota acestui interviu.

Luciana Corlan:Parerea mea despre tine este oricum buna Emil. Esti tu narci. Dar daca nu scriu mai mult de o luna, esti primul care ma cauta sa vada daca mai traiesc. Ceea ce spune multe despre tine.

Emil Calinescu: Zi-ne de interviu.

Luciana Corlan: Mai, dinspre mine, 10 pe linie. Sper sa nu plictisesc cititorii.

Emil Calinescu: SI niciun alt comentariu? Ceva bun, ceva rau, cum e sa dai interviu pe chat, nimic?

Luciana Corlan: Mai, mi-a placut. A fost mai personal decat ceva pe mail, de exemplu, pentru ca am interactionat mai bine. Este o idee buna. Mai ales ca cine stie cand am fi avut timp sa ne vedem la o cafea.

Emil Calinescu: Atat despre Luciana Corlan, atat pentru astazi. Pana la urmatorul interviu, salutari MINUNATE tuturor! Iar Lucianei ii urez inca o data la multi ani minunati. Si, ca de obicei, ii las ei ultimul cuvant. Asadar, Luciana Corlan, un mesaj de final catre cititorii Emilcalinescu.eu (intai si intai, de ce ar trebui sa citeasca acest interviu?)

Luciana Corlan: Iti multumesc, Emil, stiu ca faci urari sincere si din suflet. Mai, daca le sunt simpatica, or sa citeasca ei si singuri. Sper sa le placa de mine.

Comments

comments

3 thoughts on “Luciana Corlan: Bloggerii in offline sunt oamenii mei preferati de pe toata planeta.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !