La vizionarea filmului Only lovers left alive nu am putut ajunge, asa ca mi-am trimis inlocuitor. Inlocuitorul meu a fost Loredana Costina. ZI-LE, LOREDANA!
Partenerul meu insistă să vă spun că Only Lovers Left Alive, un film cu vampiri nominalizat la Palme d’Or în cadrul festivalului de la Cannes, e „un film cu vampiri emo”. Şi fix asta e ideea cu care o să plecaţi dacă vă imaginaţi că ceea ce veţi vedea e o poveste cu vampiri care îşi satisfac legendara lor sete de sânge, o poveste cu crime şi morţi, cu efecte special, cu acţiune captivantă sau măcar cu o poveste de dragoste spectaculoasă. Nu e despre asta.
E despre el, un vampir care a prins mai multe secole decât pare că şi-ar fi dorit, iar acum îşi găseşte refugiul din calea unei lumi haotice în instrumente muzicale vechi şi un glonţ din lemn dur a cărui folosire îl tentează. E despre ea, un vampir lucid şi calculat, care îşi găseşte bucuria în cărţi alese şi pare să fi înţeles că sensul vieţii e în lucrurile mici. E despre ei şi o poveste de dragoste veche şi calmă, care rezistă frumos la mii de kilometri distanţă, cu conversaţii prin videochat şi întâlniri trăite în linişte. E despre plimbări cu maşina printr-un Detroit părăsit, trist, dar frumos, noaptea târziu, şi despre străzile misterioase ale Tangerului (Maroc), colorate într-un galben-nisip pe care îl poţi doar ghici la lumina felinarelor, dar cu atât mai spectaculos.
Dacă tânjiţi după acţiunea pe care vă spuneam că nu o veţi primi, v-am minţit, filmul e şi despre o întâlnire care le tulbură liniştea, despre moartea unui muritor, despre moartea unui vampir, despre lupta pentru procurarea hranei, într-o lume în care nu mai e atât de simplu ca în alte secole să omori un om, despre cine a scris cu adevărat câteva dintre operele fundamentale ale omenirii şi despre o alegere.
Dar pentru mine a fost mai mult despre muzică frumoasă, cărţi alese, dans şi plimbări târzii, şi despre angoasa, nu aşa cum aţi crede, a poverii nemuririi, ci a vieţii, care e, deşi spectaculoasă pentru că e, în definitiv, un film cu vampiri, banală, dominată de problemele mici ale zilei de azi şi de mâine, de meditaţii filosofice referitoare la viitorul omenirii şi totuşi, supusă instinctelor şi alegerilor fireşti pentru a mai supravieţui o zi. Cam aşa, ca viaţa mea şi a voastră.
Să ne înţelegem: Only Lovers Left Alive nu e un film horror. Nu e nici, din fericire, un film cu vampiri care strălucesc în lumină şi iubesc adolescente. Nu e nici un film cu mesaje profunde despre angoasa nemuritorilor, deşi asta am crezut în prima oră. E mai degrabă un film despre noi, muritorii care nu apreciem lucrurile frumoase ale vieţii, deşi e atât de scurtă. Şi pentru tot ce nu e, dar şi pentru acest mesaj, merită să îl vedeţi. Măcar pentru a vă aminti, parafrazând-o pe Eve (frumos jucată de Tilda Swinton), că a fi prea preocupat de propria existenţă e o pierdere de timp. Timp pe care ai putea să îl petreci privind la minunile naturii, ascultând muzică bună şi dansând.
Only lovers left alive este in cinematografe incepand de astazi, fiind distribuit de Voodoo Films. Vizionare placuta si salutari CINEFILE tuturor!