Liga Campionilor. Campionatul Mondial. Campionatul European. Cupa Africii.

Liga Campionilor. Campionatul Mondial. Campionatul European. Cupa Africii.

Stie toata lumea ca sunt microbist. Poate nu mai sunt cum eram pe vremuri, dar microbist mai sunt. Multa lume ma acuza ca sunt mai mult microbist al rezultatelor: stiu ce se intampla in toate campionatele, stiu toate transferurile si schimbarile de antrenori, insa nu prea ma (mai) uit efectiv la meciuri. Candva, prin generala ori liceu, vedeam si 3 meciuri pe zi.

Mi-a ramas, insa, dorinta de a vedea mari competitii. Vara trecuta a fost Campionatul Mondial din Brazilia. Per total cred ca am ratat maxim 4 meciuri. E drept, marele meu regret este ca am ratat cam jumatate din semifinal Olanda-Argentina. Eram prea obosit, iar meciul era prea plictisitor. Nu ca as fi pierdut mare lucru … Altfel, am fost foarte concentrate pe competitie, vizionand inclusive meciul de la ora 4 dimineata dintre Coasta de Fildes si Japonia (altfel, un meci bun).

Legat, insa, de Campionatul Mondial, cineva imi reprosa ca m-am uitat prea mult la acesta, neglijand, pe de alta parte, cea mai importanta intrecere inter-cluburi, Liga Campionilor (mai multe aici). De ce prefer un meci tip Coasta de Fildes – Japonia, de la Campionatul Mondial in dauna unui Real-Chelsea din Liga Campionilor? Eh, aici am mai multe argumente. Sa le luam pe rand:

1. Intai si intai, nu ma pot concentra pe parcursul intregului an asupra competitiei. Anul trecut am vazut finala (intr-un bar, tinand cu Realul si crezand pana-n ultima clipa in sansa echipei mele favorite), insa in afara de finala nu cred ca mai vazusem alte 3 meciuri. Programul meu zilnic nu-mi permite sa vad un meci de Liga Campionilor marti si miercuri seara, saptamana de saptamana.
2. In al doilea rand, tocmai faptul ca e o chestie care se intampla saptamanal nu-mi surade. Vreau ceva mai rar. Mai rarut e mai dragut, cum ar zice unii.
3. Foarte important, la Cupa Mondiala vezi diversitate. La Cupa Mondiala din 2014 am descoperit o echipa, Costa Rica. Pe langa meciurile acestei echipe, am descoperit, prin istorisirile altora, tara numita Costa Rica. Semnalez aici superbul articol scris de Andrei Craciun despre aceasta tara. Au mai fost tari si in trecut: Trinidad & Tobago in 2006 (il avea in echipa pe celebrul Dwight Yorke si a tinut in sah Anglia aproape un meci intreg), Ghana in 2006 (a fost aproape de semifinala, poate tineti minte hentul lui Suarez din minutul 120) ori Turcia in 2010. Nu stiu de ce, dar ma atasez mai usor de Turcia ori de Ghana decat de o surpriza din Champions League, tip Dinamo Kiev acum multi ani ori Atletico Madrid anul trecut.

Paradoxal, in dauna Ligii Campionilor prefer competitii gen Campionatul European (un mondial mai putin colorat, insa mai tacticizat) ori chiar Cupa Africii. Serios, Cupa Africii este fascinanta prin exotismul sau si prin naivitatea multor echipe. Si, la modul serios, inveti enorm de multa geografie din aceasta competitie. De la actuala Cupa a Africii, inca in desfasurare, am aflat, de exemplu, ca exista trei Guinei: Guineea-Bissau, Guineea Ecuatoriala si Papua Noua Guinee (de care rautaciosii faceau misto candva, spunand ca se prescurteaza PNG).  Si nu doar ca am aflat de existenta acestor tari, dar am aflat multe chestii despre fiecare in parte (unele chestii de la comentatorii Eurosport, pe altele cautandu-le pe net).

 Nu ma intelegeti gresit: uitati-va la meciurile din Liga Campionilor. Pot rezulta niste bijuterii de meciuri, cum a fost celebrul Real – Manchester (ambele manse) ori chiar finala de anul trecut. Eu, insa, nu mai am energia necesara si nici timpul pe care-l aveam candva. Prefer ceva exotic, prefer sa vad mai putin fotbal, insa ceva mai multa antropologie. Salutari MICROBISTE tuturor!