Licenta mea cea DREAPTA

Acest articol este adresat in primul rand cititorilor care ma cunosc. Nu doar colegilor de la drept, dar in general celor care ma cunosc. In al II-lea rand este adresat celor care doresc sa stie cum mai decurge un examen de licenta in Romania anului 2013 (eventual cei care se vor confrunta, cat de curand, cu asa ceva). Si in al III-lea rand este adresat heitarilor, care vor avea munitie sa ma atace: ba din cauza notei, ba din cauza inca unei facultati… Daca nu esti in niciuna din categoriile de mai sus ar fi indicat sa te opresti cu cititul aici.

Atmosfera de dinainte

Aflu de ceva timp ca examenul de licenta urma sa aiba loc in 2 etape: proba scrisa (grila) pe 12 februarie (marti), iar sustinerea orala pe 15 februarie, vinerea. Faptul ca eu sunt superstitios se stie. La fel cum se stie si faptul ca martea si vinerea sunt considerate zi ghinioniste. Martea cica ar fi in orient, iar vinerea in occident. De ce facultatea mea a ales cele 2 zile pentru examenul de licenta nu pot pricepe. Luni si joi nu era mai bine?

Vine ziua examenului. Aflu ca examenul incepe la 12, dar ca eu ar trebui sa fiu cu o ora inainte in sala. De ce cu 1 ora inainte? Ca sa ASTEPT o ora? De parca ar fi fost doar atat de asteptat…

Ajung mai devreme (pe la 11 fara 15). Stau de vorba cu 2 colegi, urcam la etaj apoi. Ne invita secretara in sala. Acolo constat ca aveam numele lipit de banca. Plus, bonus, un numar atasat. Nu, nu ne aflam in 1984 (cartea si filmul), ci doar in Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir. Eu eram numarul 4, fara legatura cu filmul cu acelasi nume.

Sunt pus sa-mi inchid telefoanele. Le pun in geaca. Normal, de ce as sta sa butonez telefonul intr-o ora? De parca m-as fi plictisit…

Atmosfera era crispata: frica se citea pe fetele unora. Pana si un coleg zicea ca ii e frica. Lui ii era de bani, dar nu doar banii erau importanti. Nu eram eu in categoria fricii, desi aveam un sentiment ciudat. Sunt la a II-a licenta, insa la socio n-am avut examen, doar sustinerea lucrarii. Un examen din toata materia are un aer asa, mai special. Iar sentimentul era alimentat de supraveghetori, care luau cele mai mici masuri de precautie. Sa nu mai zic de simplul fapt ca se inmulteau vazand cu ochii (la un moment dat intrasera mai multi, si decanul, si inca vreo 3 profesori, cred ca erau 10 in total… ma gandeam: sper totusi sa ramana in sala studenti mai multi decat profesori…in ritmul ala…). Pe bune: eram noi atat de valorosi incat sa ne pazeasca atatia oameni? Si daca eram atat de valorosi, de ce au pus niste persoane tinere sa ne supravegheze? Care persoane erau dotate doar cu niste pixuri si cam atat. Adica puteau sa puna niste oameni inarmati cat de cat.

Ar fi putut lua exemplul din Filantropica zic…:

Examenul propriu zis

Asta era partea importanta: examenul. Despre el vreti sa stiti mai multe, nu? (blogosfera cinefila ma acuza ca scriu mai multe despre cum am ajuns la cinema decat despre filmul efectiv)

Pai intai spun ca a fost grila. 90 de intrebari cu 3 variante de raspuns. Aveam 7 capitole: 5 de civil (din fiecare erau 10 intrebari) si 2 de penal, general si special, din care erau 20 de intrebari. In total 90. Partea trista la examen a fost ca intrebarile puteau avea 1 , 2 sau chiar 3 raspunsuri corecte. Noroc ca nu era nicio intrebare cu 0 raspunsuri corecte. Si acum sa vedeti “ciudatenie”: ni se zice in timpul examenului cate intrebari sunt cu 1, cate cu 2 si cate cu 3 raspunsuri corecte. La penale era cate o intrebare cu toate variantele corecte + inca 2 cu 2 raspunsuri corecte la fiecare penal (in total 4). La civiluri erau cate 2 intrebari cu 2 variante corecte la fiecare ramura de civil (5×2=10 intrebari cu doua raspunsuri corecte).

Lucrul asta m-a ajutat, insa m-a si incurcat. Notam pe ciorna, in dreptul fiecarei intrebari: CIVIL / PENAL. Si apoi numaram sa vedem cate sunt. La penal era mai usor, acolo le recunosteai usor si distingeai cu usurinta penalul general de cel special. Dar la civil, la dracu’, e DREPT CIVIL! Si incepusem sa le numar ca pe steaguri: inca unul aici, inca 2 aici. Logic ca nu ieseau la final. Ar mai fi trebuit sa am inca 2 cu raspuns dublu, dar care sa fie alea?! Trist…

Durata examenului

Examenul a durat … 4 ore! Da, ati citit bine: 4 ore! Atat era SETAT sa dureze. Bineinteles ca daca as fi stat 4 ore in sala de examen m-as fi dus la balaceanca. Oricum mai statusem nitel inainte, cu asteptarea… Dupa ce ca am capu’ mare oricum, fizic, l-as fi avut si mai mare dupa asa ceva….

Dupa 2 ore jumate (3 ore fara ceva) am parasit sala. Eram fericit: nu prind coada la afisarea baremului. Calculez si io in liniste… Credeti ca am avut ocazia? Logic ca nu! “BAREMUL SE AFISEAZA LA FINALUL EXAMENULUI….”. Adica mai trebuia sa astept peste o ora!

Asteptarea de dupa …

Aflu deci ca trebuie sa astept. O ora si 15 minute. Poate mai mult… Ma apuc sa sun lumea… Dupa ce discut cu Andrei despre diverse si apoi sun un amic pentru o problema tehnica (si scurta) incep sa vorbesc cu Simona. Cu care vorbeam despre … The Sims. Da, ea e mare fana a acestui joc (i-am furat exclusivitatea 😀 ). NU conta ce anume vorbeam (probabil ea se mira in sinea ei cum de am fost candva fan al acestui joc), ideea era ca trecea timpul in mod constructiv. Daca n-as fi avut acele telefoane la mine probabil as fi rupt ceva p-acolo de nervi. Asteptarea asta e groaznica. Apropo, eram intr-o sala de seminar goala si vorbeam la telefon. Au vrut sa intre vreo 2 colegi, dar m-au vazut incins la vorba, asa ca au plecat. Si-au dat seama de importanta disctuiei probabil … Apropo, cica la Simona vor aparea niste articole pe tema asta 😀

Rezultatul …

In sfarsit s-a afisat. Toata lumea era in agitatie. Abia acum urmau emotiile cele mari. Imbulzeala de la avizier, impingeri… Tot tacamul. Calculez nota: 6:20 (52 de intrebari corecte). In sinea mea sentimente contradictorii: ori BINE CA AM LUAT, ori CAM PUTIN… Nu puteam sa spun cu exactitate daca-s multumit, fericit ori suparat. Aveam o stare ciudata… Nu credeam sa am vreodata starea asta…

Ce urmeaza?

Vineri am sustinerea. Habar n-am cum va decurge si ce se va intampla. Nota nici atat. Stiu doar ca acea nota se va aduna cu 6:20. Orice ar insemna acest lucru. Totusi, greul a trecut…

Concluzii

Sper ca am satisfacut toate cele 3 categorii enuntate la inceput:
– incep cu haterii, care acum vor avea (din nou) munitie pentru a ma ataca (inclusiv pe lungimea articolului);
– cei care doresc sa stie cum va decurge o licenta probabil au aflat cate ceva; nu stiu cum e in alte parti, da la Cantemir pe partea de supraveghere e strictete mare;
– cei care ma cunosc au aflat acum ce am facut si cum a decurs; sper sa nu mai fiu nevoit sa explic asta altor zeci de oameni.

Ceilalti, cei care nu fac parte din niciuna din categoriile de mai sus, probabil sunt dezamagiti: inca un articol din care n-am aflat nimic. Totusi eu v-am avertizat …

Salutari LICENTIOASE tuturor!

Comments

comments

3 thoughts on “Licenta mea cea DREAPTA

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !