Prima oara la un Laser Tag. Stalingrad Arena. Escape Room.

Printre chestiile pe care voiam sa le bifez se numara si participarea la un Laser Tag. Sincer, intre Laser Tag si Paintball parca ma atragea mai mult un Laser Tag.

Locatia a fost Stalingrad Arena, iar modul cum am ajuns acolo trebuie povestit. Distribuitorul de film Odeon Film ne-a invitat (pe mine si pe alti cativa colegi bloggeri) la un escape room la Stalingrad Arena. Invitatia a venit la pachet cu invitatia la filmul Paper Towns. Nu am putut ajunge la film, fiind plecat, dar la Escape Room am zis ca trebuie sa merg.

Ajunsi la locul faptei, constatam ca trebuie sa asteptam ceva, abia intrase echipa programata inaintea noastra. Si pentru ca trebuia sa asteptam foarte mult, am zis sa OMORAM acel timp cumva. Ginisem intai o consola WII, unde puteai juca mai multe sporturi (preferat fiind tenisul, desi io optasem pentru box). Dupa cateva runde mai mult sau mai putin reusite, am fost invitati, daca tot asteptam acolo si daca tot e libera arena, sa ne bagam la 15 minute de Laser Tag.

Dupa un prim (si ultim) meci de Laser Tag am constatat urmatoarele:

• Costumul de Laser Tag, adica acea vesta, nu e facut pentru mine. Tuturor le era larg, mie imi era mic. L-am inchis doar intr-o parte, in partea cealalta statea cum putea si el.

• Am fost omorat de cele mai multe ori, avand toate cele 3 defecte pe care le poti avea la asa ceva: is mare, deci vizibil de peste tot, nu prea le am cu fuga si, in plus, sunt dezorientat maxim in spatiu. Sunt #NascutDezorientat. Cum m-as putea orienta eu intr-un labirint de genul cand ma ratacesc pe niste banale strazi (pe care, culmea, am mai fost candva)?
• Paradoxal, toate aceste dezavantaje personale au fost in favoarea echipei. Toata lumea ma omora pe mine, insa din spate veneau coechipierii si faceau treaba. Io eram impuscat constant, ma vedeau de la o posta adversarii, asa ca ceilalti 2 coechipieri si-au vazut in voie de razboiul lor.

Echipa invingatoare a fost formata din Emil Calinescu, Andrei Ciobanu si Andreea Giuroiu, iar echipa invinsilor a fost formata din Angela Alexandru, Raluca Uluiteanu si Alexandru Ion Malaezu. Toti 6 am intrat, apoi, intr-o unica echipa, la un Escape Room la fel de razboinic.

Acest Escape Room, cu tematica de razboi, mi s-a parut cel mai greu la care am fost vreodata. Marea lui problema este faptul ca necesita cunostinte prealabile. Trebuie sa stii sa citesti o busola (cu coordonate, cu tot, nu asa, oricum), trebuie sa te orientezi pe o harta, totul in 60 de minute. Sa va repet ca eu sunt #NascutDezorientat? Pe scurt, fara sa fac spoiler, ai un seif final, cu un cod de 8 cifre. Ai 8 puzzle-uri de facut, din fiecare urmand sa-ti rezulte cate o cifra. Noi am reusit sa aflam prima si a treia cifra. Intr-o ora. Deci daca am mai intra de inca 2 ori abia am afla 6 cifre. Cam atat de greu este. Si eram 6 persoane. Daca am fi fost 2 sau 3 persoane lucrurile ar fi fost SI mai tragice.

Pronostichez, insa, ca o echipa de cercetasi ar reusi evadarea din camera.

Per total, locatia Stalingrad Arena mi-a placut. Este exact cum scriam eu in articolul despre Un Escape Room ideal: mi-as face un escape room doar daca afacerea ar mai contine si altceva. O astfel de locatie, precum Stalingrad Arena, corespunde descrierii mele. Cred ca vor avea succes. Mai multe detalii despre ei gasiti pe site-ul lor oficial. Salutari RUSESTI tuturor!