La limita de jos a cerului

Nu stiu de ce, dar toamna asta este o avalansa de filme romanesti, unul mai interesant ca altul. Interesant nu inseamna intotdeauna si BUN. Ultimul film romanesc vazut a fost La limita de jos a cerului.

Filmul reprezinta lungmetrajul de debut al lui Igor Cobileanski si a fost, recunosc, o surpriza placuta pentru mine. Actiunea filmului se petrece intr-un oras din Republica Moldova, unde Viorel (interpretat de Igor Babiac) este prins la mijloc: un prieten il taraste dupa el pentru a zbura cu un delta-plan, mamica cea protectoare il bate la cap sa-si gaseasca o slujba (Si deci „un rost in viata”), iar el este un trafic marunt de droguri care se indragosteste de prietena unui traficant din puscarie, care urmeaza sa fie eliberat.

Viorel decide ca trebuie sa rezolve cumva toate aceste probleme. Cumva.

Legat de film pot fi spuse o gramada de chestii. Eu ma voi rezuma la alte 7 scurte observatii:

1. O observatie care s-a facut si in sala: filmul pare PREA scurt. Igor Cobileanski a trecut de la scurt-metraje la lungmetraje, asa ca intr-un fel intelegem de ce este filmul atat de scurt.

2. Un nou debut fericit in lungmetraje, dupa cel al Iuliei Rugina. SI datorita acestui film, dar si datorita Love Building, voi viziona mai multe scurtmetraje. Cred ca am pierdut multe chestii evitandu-le pana acum.

3. Desi poate nu asta era scopul, datorita accentului moldovenesc filmul mi s-a parut de multe ori amuzant. Nu ma pot abtine sa nu zambesc la anumite pronuntii si anumite regionalisme. Din acest motiv cred ca filmul La limita de jos a cerului va fi mai putin apreciat in strainatate.

4. O situatie trista: in Republica Moldova NU se fac filme. Nu exista un CNC care sa finanteze productii proprii. CNC-ul, asa blamat cum este el la noi, are totusi un rol pozitiv.

5. Alte filme despre Republica Moldova si moldoveni care-mi vin in minte sunt Toti copiii Domnului si Nunta-n Basarabia. Le recomand si pe acelea, chiar daca sunt genuri total diferite.

6. O prezenta placuta: Ela Ionescu. Nu este la primul lungmetraj, din acest motiv figura ei imi parea cunoscuta. Este „moldoveanca de-a noastra”, din Piatra Neamt, insa este acum actrita in Bucuresti. Din acest motiv ne-a marturisit la conferinta de presa de dupa ca i-a fost destul de greu sa imite accentul de Chisinau. Cica mergea pe strada si cu autobuzul prin Chisinau si era atenta la tot ce se vorbea. Asta da STUDIU PE TEREN.

7. La ultimul punct semnalez doua mici probleme:
– S-a mentionat si in sala (de catre un critic), spun si eu aici: au fost ceva probleme cu sonorul. In Bucuresti mai e cum mai e, dar sunt in provincie cinematografe cu sonor mult mai slab. E trist, iti trebuie multa atentie ca sa intelegi tot ce spun actorii.
– Am o problema personala cu titlul: iarasi este unul complet necomercial. Oare romanii isi propun sa-si boteze filmele cu cele mai necomerciale titluri? Serios.

Per total La limita de jos a cerului este un film foarte bun, cu un personaj, Viorel, foarte complex. Dintre filmele romanesti din ultima perioada cred ca este cel mai complex personaj. Sa nu mai zic de actiune, si ea foarte complexa si foarte concentrata. Il recomand, insa atentie unde-l veti vedea: recomand un cinematograf cu sonorizare foarte buna.