Knocking on Heaven’s door

Exista cateva lucruri pe care le apreciez la camerele de evadare. Vi le-am mai spus, le repet acum, in acest context. Asadar:

Cat de mult m-am distrat in timpul jocului. Sunt camere unde, cumva, nu simti nimic atunci cand rezolvi acele puzzle-uri (am fost in maximum 3 astfel de camere).
Cat de mult ma face sa lucrez in echipa. Sunt camere unde, macar in teorie, as putea sa rezolv singur toate chestiile de p-acolo. La altele sunt obligat sa colaborez cu echipa, mai ales in camerele multi-room unde echipa mea e impartita si unde trebuie sa colaboram cu cei de alaturi.
Cat de originala este camera (vreau sa am macar UN puzzle diferit fata de toate celelalte camere, vreau tematica sa fie diferita, vreau sa nu ma simt ca si cum as mai fi facut TOATE alea pana acum).
Sa fie o locatie unde camerele sa fie diferite. Teoretic, daca le face acelasi om, camerele ar trebui s-arate la fel. Nu-mi place. Vreau sa vad ca-s diferite. Sa merg in locatie si sa nu am impresia ca intru in 3 camere asemanatoare, cu poveste diferita. Vreau ca acea locatie de evadare sa imi ofere DIVERSITATE.
Vreau sa fiu ajutat pe parcursul jocului cu indicii utile, nici mura-n gura, dar nici indicii cu care sa nu ai ce sa faci (fie indicii prea grele, fie indicii la un puzzle deja rezolvat).

Bine, mai e un lucru care-ti face evadarea placuta: o echipa misto. Dar aia tine doar de tine, nu de locatia aleasa. Am experiente neplacute si-n acest sens.

Toate punctele de mai sus au fost bifate la camera Knocking on Heaven’s door. Fara sa fac spoiler, va zic, pe scurt, ce se intampla acolo: un psihopat ne-a rapit si ne-a ingropat de vii. Am fost impartiti in 2 echipe, nu ne vedeam, nu ne auzeam. Cu vazutul oricum treaba era complicata pentru ca singura sansa sa vedem ceva erau niste lanterne (eram 3 in fiecare camera si doar 2 lanterne in incapere). Comunicam prin perete, fiecare spunand ce a gasit in camera, lucruri care puteau fi utile celorlalti.

Fara sa va mai zic altceva, trebuie sa mai spun 4 lucruri despre camera si locatie:

Nu este o camera deloc grea. Echipele experimentate pot veni aici pentru a sparge recorduri. Nu mai stiu cat era recordul, dar daca nu tradeaza memoria, e sub 30 de minute.
Iti trebuie precizie la un moment dat. Din cauza lipsei de precizie am ratat noi recordul si era sa nu iesim. Pur si simplu trebuie putina gandire si MULTA precizie in acel caz.
Desi tema este infricosatoare, in camera nu este nimic care sa te sperie. Este, deci, recomandata si cardiacilor.

Camera apartine celor de la EscaperRoom.rocks, care mai au alte 2 camere pe care deja le-am vizitat (printre care camera celebrei Papusi Chucky). Cum va ziceam mai sus: au 3 camere misto, DIFERITE intre ele. Nu simti ca te-ai dus in aceeasi camera, cu o poveste diferita.

In poza de mai sus este echipa. Din echipa, pana acum, au mai scris despre experienta in camera Knocking on Heaven’s door urmatorii: Raluca Uluiteanu, SuperGulia si Andreea Mihaila. Locatia se afla pe Dacia, aproape de ASE. Detalii gasiti si la ei pe facebook. Salutari LIBERE tuturor!