Judy Florescu: “Eu nu exist. Există munca mea. Pe ea ai intervievat-o.”

Judy Florescu: “Eu nu exist. Există munca mea. Pe ea ai intervievat-o.”

 

“Prezentarea simplă este aceea din semnătura emailului meu: Judy Florescu, PR Cultural, Verbs describe us”

 

Emil Calinescu: Buna seara si bine v-am regasit la un nou interviu. Ca de obicei, imi voi lasa invitatul sa se prezinte.

Judy Florescu: Prezentarea simplă este aceea din semnătura emailului meu: Judy Florescu, PR Cultural, Verbs describe us, iar cea amplă ar fi că sunt jurnalist voluntar la Ziarul Metropolis unde am scris peste 120 de articole dintre care 70 de interviuri cu oameni din diferite domenii culturale, cu precădere teatru. Organizez evenimente caritabile și din luna octormbrie 2014 am început proiectul Sing for a cause – proiect muzical în care cânt pentru atragerea atenției asupra unui caz social.

Sursa foto: Victor Radu Photography

Emil Calinescu: Hai sa incepem cu ultima parte, cu acel proiect muzical, Sing for a cause. Ne poti da mai multe detalii: unde se desfasoara, in ce consta, care este acel caz, cine mai participa la el si, daca se poate, sa ne dai si o inregistrare sau doua cu tine?

Judy Florescu: Sing for a cause s-a desfășurat în Parcul Grădina Icoanei în cadrul evenimentului Grădina cu artiști unde timp de 2 zile am strâns haine și jucării pentru copii din Așezământul Social Sf. Mihail și Gavriil jud. Giurgiu. Apoi am cântat pentru Andreea Ion, o tânără de doar 16 ani, care va suferi o intervenție chirurgicală pe coloana vertebrală, la Institutul Francez în cadrul evenimentului Noaptea creatorilor și designerilor de produs și la Expoziția Tea& Coffee Festival, 17-18-19 octombrie.

Judy Florescu: Aici sunt câteva înregistrări:


Emil Calinescu: Cine a mai cantat alaturi de tine? Ne mai poti da si alte nume?

Judy Florescu: După cum vezi proiectul este într-un stadiu incipient, el beneficiind de susținerea unor evenimente mult mai mari. De îndată ce Sing for a cause va căpăta notorietate îl voi extinde către artiștii care ar dori să se implice în acțiuni caritabile.

Emil Calinescu: Cati bani s-au strans pentru tanara Andreea Ion?

Judy Florescu: Intră pe povesteaunuizambet.wordpress.com/

Foto: Mihai Trandafir

Emil Calinescu: Bun, acum spune-ne despre prima parte a descrierii tale. Ai spus ca esti PR CULTURAL. Explica, te rog, cititorilor, ce presupune aceasta activitate si pentru ce teatre ori actori lucrezi in acest moment?

Judy Florescu: Activitatea de PR cultural înseamnă promovarea evenimentelor culturale, ca alternativă de petrecere a timpului liber în loc de clasica ieșire în oraș la o băutură. Te poți întâlni și la un spectacol de teatru sau la un concert cu amicii și te vei simți la fel de bine.
Tu știi, pentru că dacă îmi amintesc bine, o dată cu un promo de-al meu, ai venit la Godot. (:D) Te-a adus Sofia Frunză, pe care o invitasem. Și de atunci guști din plin teatrul independent.
Zi-mi dacă greșesc.

Emil Calinescu: Nu gresesti. Ai o memorie buna. Spune-ne, cum a inceput activitatea ta de PR CULTURAL ? Si, mai ales, de ce te-ai axat pe teatru?

Judy Florescu: Eu sunt axată, se pare, pe voluntariat, iar ăsta nu e un lucru rău deloc. Din ianuarie 2013 până în iunie am făcut o serie de evenimente caritabile pentru un bebeluș Cezar – https://www.facebook.com/dininimapentruoinima, la cafeneaua Caffe D arthe. Acolo îmi făceam și interviurile pentru Ziarul Metropolis. Practic, mă mutasem în acea cafenea.  Și tot în acel timp, i-am propus regizoarei Iris Spiridon să aibe o reprezentațiea spectacolului ei, Le salon des enfants terribles după Jean Cocteau, în cafeneaua artei. Am tot avut discuții, iar pe 1 aprilie 2013 a avut loc primul spectacol de teatru la Caffe D arthe. După spectacol, Istvan Teglas mi-a spus că ar vrea să mă ocup în continuare de promovarea acelui spectacol, și așa am ajuns să mă ocup de toate spectacolele sale din teatrul independent. Anul trecut, activitatea mea presupunea să scriu comunicate de presă pentru fiecare reprezentație în parte, să mențin comunicarea cu toți cei care preluau comunicatul, să redactez materiale proprii cum ar fi recenzii și interviuri, dar cea mai amuzantă parte  a fost distribuirea de pliante și  lipirea de afișe! De la metrou, la piețe, în parcuri, la cafenele, până la teatrele, cluburi sau baruri. Zilnic fie ploaie, fie zăpadă, stagiunea 2013-2014 am petrecut-o împărțind pliante despre spectacole de teatru, noaptea desigur.

Emil Calinescu: Si de ce si activitatea aceasta este voluntara?

Judy Florescu: Pentru că nu există o rețetă de a aduce omul la teatru, există doar încercări, iar Istvan a acordat încredere tuturor acestor încercări ale mele. Din martie 2013 până în septembrie 2014 am făcut aproape 20 de interviuri cu același om, Istvan Teglas (căruia îi si administrez doar pagina de facebook), dar întotdeauna am avut alt subiect, pentru că lucrează atât de diversificat. Totuși, un record personal este cel atins fără voie într-o duminică toridă de vară în care am făcut 12 interviuri – 6 în limba engleză cu  trupa Teatrul Bezna și 6 în limba română cu echipa spectacolului Cui i-e frică de Virginia Woolf.

Emil Calinescu: Dar tot nu ai spus de partea de voluntariat. De ce nu este o activitate remunerata? Nu este interesul actorilor sa fie promovati cum trebuie?

Judy Florescu: Reformulez. Sau îți spun altfel: nu există bani pentru operația pe coloană a unei fete de 16 ani, de ce ar exista pentru cei care își doresc să sprijine cultura?

 

“Cred că acele cursuri de PR pt actori au apărut dintr-o nevoie și faptul că le faci nu îți garantează că devii PR-ul lui Florin Piersic jr sau Ștefan Bănică jr. Sau cine știe :)”

 

Emil Calinescu: Pai pentru ca aceasta activitate necesita timp. Si timpul inseamna bani. Cel putin in America.

Judy Florescu: Unde nu ne aflăm. Nu mai insista cu problema banilor. Si așa ne-am chinuit cu greu să scoatem bani de pliante. Nu cred că e cazul să tragi la răspundere actorii…

Emil Calinescu: Nu trag pe nimeni la raspundere. Intreb. Sunt, pe piata, unele cursuri de pr pentru actori de teatru si film. Daca este o activitate voluntara, de ce ar face cineva astfel de cursuri?

Judy Florescu: Cred că acele cursuri de PR pt actori au apărut dintr-o nevoie și faptul că le faci nu îți garantează că devii PR-ul lui Florin Piersic jr sau Ștefan Bănică jr. Sau cine știe 🙂

Hai, totusi, sa trecem peste. Spune-ne cum a inceput colaborarea cu Ziarul Metropolis? Care a fost PRIMUL articol scris pentru ei si care a fost primul INTERVIU publicat acolo.

Scriu voluntar la Ziarul Metropolis de când s-a înființat din toamna 2012.
Primul articol a fost despre Omul-pescăruș, spectacolul de teatru acrobatic al lui Chris Simion și primul interviu făcut de mine a fost cu soprana Amelia Antoniu.
Aici e poza în care le contorizez.


Am făcut-o când am atins suta de articole și apoi s-au tot adăugat. În prezent am 70 de interviuri și 50 de articole.

Emil Calinescu: Ne spui, acum, daca-ti mai amintesti care a fost prima piesa de teatru vazuta? Si de unde pasiunea asta pentru teatru?

Judy Florescu: Cum să nu-mi amintesc.
Eram în anul 1997, la Teatrul George Ciprian din Buzău. Aveam 10 ani și nu eram prea încântată că am fost luată de la activitatea mea preferată, desenul, și dusă într-un loc necunoscut. Am stat sus la balcon și pe scenă au apărut niște străini care vorbeau cu noi, publicul, prin replicile lor. Erau Ștefan Bănică jr și Oana Ioachim în spectacolul de teatru Desculț în Parc de Neil Simon în regia lui Dinu Manolache. Era o comedie pe care am revăzut-o apoi la București, ducându-mă din proprie inițiativă la teatru.

Emil Calinescu: Si de atunci ai contorizat cate piese de teatru ai vazut?

Judy Florescu: Nu am contorizat, dar ce este mai important e că fiecare spectacol văzut are o amintire a sa, legată de mine, legată de oamenii cu care am fost la acel spectacol.

Emil Calinescu: Ai putea spune, totusi, care este spectacolul tau preferat? Ori regizorul tau preferat?

Judy Florescu: Mă îndrăgostesc de orice montare teatrală care mă surprinde. Încerc să nu am preferințe pentru regizori, actori, dramaturgi, muzicieni, scenografi, ca să nu am dezamăgiri.

Emil Calinescu: Zi-ne ultimul spectacol care te-a surprins complet.

Judy Florescu: E simplu.
Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brechtt, în regia lui Andrei Șerban. Se joacă la Teatrul Bulandra.
Am fost de două ori doar. Și am prins aplauze pe video

Emil Calinescu: Da. Am vazut repetitiile cu public. N-am apucat inca sa vad varianta finala. Ne spui, acum despre festivaluri: ce are special un spectacol vazut la un festival in comparatie cu un spectacol vazut in stagiunea normala a teatrului?

Judy Florescu: Într-un festival, după părerea mea, ar trebui să fie prioritare producțiile din provincie pentru public. Un spectacol poate fi diferit dacă este mutat din teatrul-casă al lui, să zicem așa.

Emil Calinescu:  Ce puncte tari si ce puncte slabe au festivalurile?

Judy Florescu:  Punctele tari sunt promovarea, vizibilitatea și această fuziune dintre spectacolele de provincie cu cele din București, ba chiar și spectacole din afara României. Punctele mai puțin tari sunt nestabilirea unei legături clare între conceptul de festival și mersul la teatru în mod obișnuit.
Unii oameni merg la teatru numai cu ocazia unui festival, nu de dragul teatrului, iar eu cred că dacă nu faci lucrurile de drag, atunci există mari șanse să urăști acele lucruri mai întâi în loc să le iubești.

Emil Calinescu: Zi-ne in Bucuresti, din multitudinea de festivaluri de teatru, care ti se pare a fi cel mai bun. Numai ale teatrului independent sunt vreo 3.

Judy Florescu: Anul acesta din câte am numărat eu ar fi vreo 7 festivaluri de teatru numai în toamnă. Cel mai bun este acela care are cel mai mult public, dacă ar fi să luăm după acest criteriu.

Emil Calinescu: Este, oare un criteriu ? La filme, de exemplu, multi spun ca nu ar fi deloc un criteriu.

Judy Florescu: Dacă vorbim de teatrul independent, care se susține în mare parte din vânzarea biletelor la spectacole, atunci numărul de spectatori este un criteriu, în opinia mea. În teatrul independent, dacă nu ai spectatori, ți se oprește spectacolul, pentru că nu ai din ce să-l susții.

Emil Calinescu: Zi-ne, acum, despre orasul tau natal, Buzau. Este o intrebare venita din public. Din Buzau sunt foarte multe persoane care lucreaza in PR ori in Social Media. Ne poti spune ce este cu acest oras? De unde apetenta asta a buzoienilor pentru domeniul virtual?

Judy Florescu: Eu cunosc doar câteva persoane din Buzău care fac PR, dar pe nimeni care practică jurnalismul cultural din păcate. Nu știu dacă PR-ul este o caracteristică a buzoienilor.

Emil Calinescu: Cultural nu. Pr normal da. Si tona de bloggeri tot de acolo.

Judy Florescu: Locuind de 9 ani în București, din păcate nu am menținut legătura cu orașul, viața de acolo…

Emil Calinescu: Inca o intrebare, tot pe aceeasi tema: cand ai fost ultima oara la Teatrul din Buzau? Ai spus ca primul spectacol vazut de tine acolo a fost. Ne poti spune 1-2 spectacole care se joaca ACUM acolo?

Judy Florescu: Sunt de 9 ani în București. Nu mai merg la Buzău decât de Paști și Crăciun când nu se joacă nimic la teatru, care din câte știu a fost în renovare și spectacolele s-au mutat la Casa de Cultură și Consiliul Județean…

Emil Calinescu: Ah. Ok. Atunci revenim la teatrele bucurestene. Spune-ne daca te-a tentat vreodata sa joci in vreun spectacol? Daca te-a tentat vreodata sa devii actrita (macar sa urmezi unele cursuri de actorie de cateva luni)?

Judy Florescu: Pe mine nu mă tentează nimic în afară de dulciuri. Când fac un lucru, ori simt că vreau să-l fac pentru un scop anume, de obicei caritabil sau benefic celor din jurul meu, ori nu-l fac deloc. M-a interesat întotdeauna zona de organizare și procesul creației ale unui spectacol. După cum știm, spectacolul nu se naște cât pocnim din degete. Asta nu înseamnă că actul artistic poate fi programat.

Emil Calinescu: Deci nu te vom vedea pe scena in curand? Bine, nu cantand, ca asta am vazut ca faci constant.

Judy Florescu: Cânt și desenez de când mă știu. Uite niște desene de-ale mele.

… și aici

Emil Calinescu: Bun. Continuam cu intrebarile din public? Mai sunt fix 5 intrebari din public, apoi mai am eu 3 si incheiem. Ok?

Judy Florescu: Uite, ca desene … pune-le și pe astea te rog.

Emil Calinescu: Prima intrebare din public: te-ai indragostit vreodata de vreun actor de pe scena? Acum sau cand erai mai tanara?

Judy Florescu: Poate de personajele lor. Când eram mai tânără J) la cei 100 de ani ai mei :))

Emil Calinescu: Tanara adica prin liceu sa zicem :))

Judy Florescu: Prin liceu veneam foarte rar la București să văd spectacole cu clasa. Dar întotdeauna mă îndrăgotesc de personajele bine interpretate, în sensul că apreciez munca de la respect până la o oarecare fascinație, pentru că nu e la îndemâna oricui să facă un rol.

 

[despre OMUL Istvan Teglas] “Nu-mi place să dau verdicte și mi se pare că adjectivele limitează mult percepția unui caracter uman. E un om absorbit de meseria sa, pe care o extinde cu succes în cât mai multe zone, după cum vedem din diversitatea spectacolelor lui.”

 

Emil Calinescu: Acum o intrebare despre Istvan Teglas: ni-l poti caracteriza pe el ca actor, dar si ca om. Probabil esti mai apropiata de el de cand te ocupi cu promovarea lui. SI incearca, daca se poate, sa faci o caracterizare obiectiva. (intrebarea este venita tot din public)

Judy Florescu: Vă pot spune despre Istvan Teglas că este un om dedicat întru totul meseriei sale, că nu are un rol care seamănă cu altul, că este actorul care joacă în cele mai diverse spectacole: teatru de cameră, teatru de ceainărie, teatru-dans, musicaluri, comedii bulevardiere, performance-uri, drame și altele pentru care poate nici nu s-au inventat nume. Dacă vrem să vedem altceva în afară de teatru, mergem să vedem un spectacol cu Istvan Teglas.

Emil Calinescu: Ca om ni-l poti caracteriza?

Judy Florescu: Nu-mi place să dau verdicte și mi se pare că adjectivele limitează mult percepția unui caracter uman. E un om absorbit de meseria sa, pe care o extinde cu succes în cât mai multe zone, după cum vedem din diversitatea spectacolelor lui.

Emil Calinescu: Tot din public: cu ce te mai ocupi in afara de activitatea de PR cultural? Ce job aducator de venit ai? Si cand ai timp sa faci toate astea?

Judy Florescu: După cum am menționat și la început, lucrez de 2 ani la Ziarul Metropolis, tot în regim de voluntariat, organizez evenimente caritabile, am semnat un contract pentru redactarea de articole la www.fnt.ro Festivalul Național de Teatru, iar meseria mea trecută pe diploma de licență este traducător autorizat engleză-spaniolă. Mai am un master în Traducerea Textului Literar Contemporan, Specializarea Engleză.

Emil Calinescu: Ah, deci sa inteleg ca te ocupi cu traducerile. Am inteles.
Tot din public: ce carte ti-ar placea sa fie pusa in scena ori ecranizata? O carte care sa te fi impresionat enorm de mult.

Judy Florescu: Mulțumesc de întrebare! E foarte bună!

Sursa: Elefant.ro

Mi-ar plăcea să văd pusă în scenă și ecranizată cartea lui Anais Nin – Foc. Din jurnalul dragostei – necenzurat. Prima parte a jurnalului Henry și June a fost deja transformată în film nominalizat la Oscar în anii 90.

Emil Calinescu: Pentru ca tot ai vorbit despre filme, ne zici despre diferentele dintre teatru si film. Unii prefera teatrul, altii prefera filmul, altii sunt oarecum intre. Tu, se pare, ai ales teatrul. Ne spui de ce si care-s avantajele teatrului in dauna filmului?

Judy Florescu: Am ales teatrul pentru că filmul, din orice eră ar fi el, îl pot vedea oricând. Am văzut mult mai multe filme decât spectacole. Aveam perioade în care vedeam și 4-5 filme pe zi, în tinerețe.

Emil Calinescu: Atunci de ce nu scrii despre filme? Articolele tale sunt despre teatru. Nu cred sa fi citit vreunul despre filme.

Judy Florescu: Pentru că acum sunt perioada teatrului, de niște ani sunt acolo.

Emil Calinescu: Ultima intrebare din public: ne poti spune care este originea numelui tau? Atat ceea ce inseamna, cat si de unde vine exact. Nu pare a fi un nume romanesc.

Judy Florescu: Și asta e bună. Vine de la Judy Garland, o actriță de musical a anilor 30-40-50-60.

Emil Calinescu: Deci esti sortita sa lucrezi in domeniu, ca sa zic asa.

Judy Florescu: Am crescut cu filmele de musical ale lui Judy Garland, cu muzica ei și într-un fel mi-a rămas acea imagine a actorului total, care interpretează un rol, cântă excelent, dansează maiestuos.
De aceea mi-e greu să scriu despre film azi. Adică să mă atașez de el.

Emil Calinescu: Ne explici, acum, sloganul tau: Verbs describe us? Intai si intai, cui apartine acest slogan si apoi de ce este acesta motto-ul tau .

Judy Florescu: Mie îmi aparține. Eram la un curs de Writing for the Media la Londra unde făceam tot felul de lucruri întreaga zi: mergeam pe stradă și intervievam trecătorii, scriam review-uri despre spectacole care ne-au impresionat, căutam subiecte de interes general pe care le transformam în știri, luam legătura cu o grămadă de oameni pe care nu-i cunoșteam evident, toate astea într-o țară străină, deși limba engleză mi-a fost întotdeauna mai apropiată decât româna. Și atunci mi-am dat seama că nu contează cum mă simt, cum arăt, ci ceea ce fac. Asta e relevant și relaxant, oarecum.

Emil Calinescu: Limba engleza iti este mai apropiata decat romana? De ce?

Judy Florescu: Pentru că mi se pare mult mai puternică, sensurile sunt mult mai exacte. Englezii au un lexic de câteva zeci de mii de cuvinte și poți exprima un lucru în mii de feluri. Mi-a plăcut întotdeauna modul de abordare al americanilor, dar și al britanicilor, pe are i-am cunoscut de la 12 ani în taberele internaționale de engleză. Erau mereu deschiși către nou. Românii sunt uneori prea prăpăstioși și se închid în propriile frici și rămân acolo, în timp ce lumea e în continuă mișcare.
Dar nu mă refer la români, în sensul de naționalitate, ci de mod de gândire.

 

“Ce le dorești celoralți ți se întoarce. Deci dorințele numai de bine să fie și nu pentru tine.”

 

Emil Calinescu: Interviul va aparea duminica, 26 octombrie, de ziua ta. Nu e frumos sa te intreb cati ani implinesti, nici nu voi face asta. Te intreb insa cu ce planuri intampini o noua aniversare si ce planuri de viitor ai? Cum te vezi peste 5 ani, 10 ani, respectiv 20 de ani?

Judy Florescu: Dacă anul trecut ziua mea a însemnat un eveniment caritabil – Cufărul cu zâmbete – spectacol de teatru Chuney și concert de muzică clasică cu trupa Muse Quartet -eveniment cu prilejul căruia am strâns lucruri pentru Centrul de copii cu autism din Buzău. Apo imediat după aceea timp de 7 zile am lucrat la Gala Hop În Pod, care a fost inițiativa lui Marius Manole de a aduce tinerii premiați la Gala Tânărului Actor de la Costinești la București. Anul acesta mă va prinde tot cu evenimente teatrale – voi face materiale scrise și video despre spectacolele din FNT din acea zi, West Side Story (Manifestul unei generații) în regia lui Răzvan Mazilu la Teatrul Odeon și Trilogia Belgrădeană în regia lui Cristi Juncu, producție Teatrul Anton Pann din Râmnicu-Vâlcea, pe care o vedem la Sala Atelier, TNB.
Singurul meu plan este ca prin ceea ce fac să ajut cât mai mulți oameni, să le fac un bine.

Emil Calinescu: Nu ai alte planuri pentru viitorul mai apropiat sau mai indepartat?

Judy Florescu: N-am planuri în sensul unei liste. Nu am dorințe pentru mine. Doar pentru ceilalți. Ce le dorești celoralți ți se întoarce. Deci dorințele numai de bine să fie și nu pentru tine.

Emil Calinescu: Acum e timpul sa dai cu pietre. Spune-ne cum ti s-a parut interviul, ce plusuri are, ce minusuri are, ce ar mai fi trebuit sa aiba. Si, mai ales, cum este sa dai un interviu PE CHAT. Avand in vedere ca si tu ai luat zeci de interviuri pana acum, astept sa-mi spui si cum a fost sa te afli de cealalta parte a baricadei.

Judy Florescu: Eu sunt foarte bucuroasă că una sau două dintre activitățile mele ți-au atras atenția și ai dorit să afli mai multe despre ele.
Minusul este că ai devenit prea invaziv pe alocuri. Plusul îl vom vedea în reacțiile cititorilor.

Emil Calinescu: Spune-ne cum e sa te afli de celalta parte a baricadei? Sa dai si nu sa iei un interviu.

Judy Florescu: Eu nu exist. Există munca mea. Pe ea ai intervievat-o.

Emil Calinescu: Penultima intrebare este clasica: ce intrebare i-ai mai pune lui Judy Florescu daca ai fi in locul meu? Regula este sa si raspunzi la acea intrebare.

Judy Florescu: De ce face atâta voluntariat? :))

Emil Calinescu: Si raspunsul este?

Judy Florescu: Din nevoia de ajuta pe ceilalți mai întâi, decât de a se ajuta pe sine.

Eu si Judy

Emil Calinescu: Atat despre Judy Florescu. Eu ii urez La multi ani si ii doresc multe succese pe toate planurile. Ca de obicei, las intervievatului ultimul cuvant. Asadar, un cuvant de final pentru cititorii Emilcalinscu.EU.

Judy Florescu: Dragi cititori emilcălinesieni, veniți la teatru!

Comments

comments

2 thoughts on “Judy Florescu: “Eu nu exist. Există munca mea. Pe ea ai intervievat-o.”

  1. Pingback: Happy End |

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !