Jocul regilor. Glume adevarate.
Un catolic se duce la preot.
– Parinte, am venit sa ma spovedesc. Am pacatuit.
– Ce ai facut, fiule?
– Am ascuns un evreu in beci in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
– Dar, fiule, ai facut o fapta buna. Ai salvat viata omului.
– Dar, parinte, i-am cerut bani pentru timpul in care a stat la mine…
– N-ai facut bine, fiule, dar Domnul te va ierta. I-ai salvat, totusi, viata…
Pleaca omul nedumerit si se intoarce dupa vreo 2 ore…– Parinte, sa zic evreului ca s-a terminat razboiul?
Sahul este sportul mintii. Totusi, datorita complexitatii lui, este mai mult decat un sport. Multi spun ca viata este un joc de sah. Sau ca ar fi o succesiune de partide de sah. Pentru ca, nu-i asa, intr-un final tot pierzi. Partida finala, cea in care vei muri, vei fi facut mat.
Personal, nu am practicat niciodata sahul intr-un sens profesionist. Joc ca un amator, insa imi place. De multe gandeste o situatie de viata ca pe un joc de sah. De multe ori suntem niste bieti pioni, buni doar sa ne sacrificam, desi rar, foarte rar, pionii inving. E drept, in gluma vorbind, daca ar fi sa spun ce piesa este reprezentativa pentru mine, spun fara sa clipesc: Regele. Am explicat la Irina de ce.
–
Una dintre lectiile pe care tarziu mi-am dat seama ca o invata scoala romaneasca este sa nu vorbesti neintrebat. Ti se zice in clasa I si ti se repeta constant 12 ani de zile. In scoala aveam impresia ca tot ce invat este inutil. Credeam ca asta ni se spune doar pentru linistea profesorilor ori a invatatoarei. Ulterior mi-am dat seama cat de importanta este aceasta lectie. Minciuna este grava, poti fi prins cu ea. Nu e bine sa minti din N motive. Dar daca nu esti nevoit sa spui adevarul, de ce sa-l spui? Pana si in instanta, cand esti martor, poti aplica acest lucru. Raspunzi STRICT la intrebari. Daca nu ai fost intrebat, nu raspunzi. Pentru binele tau, nu vorbi NICIODATA neintrebat.
–
Ce legatura este intre chestiile de mai sus? Un banc cu un evreu uitat in beci, sahul si o lectie de viata …
Jocul regilor, un spectacol vazut la Teatrul Nottara, dar apartinand Teatrului Evreiesc de stat, contine toate cele 3 elemente. La final, o singura nelamurire am: oare bancul este, in sine, adevarat sau scenaristul s-a gandit, doar, cum ar fi daca ar fi adevarat? Oricum se spune ca ORICE banc are in el un sambure de adevar…
Mi-au placut cei 3 actori, mi-a placut intriga, mi-a placut cum mintea noastra este pusa la incercare, mi-a placut cum, intr-un final, niciunul dintre personaje nu putea fi considerat eminamente bun ori eminamente rau. Chiar, dupa ce vedeti spectacolul, mi-ati putea spune care e cel mai bun, respectiv cel mai rau? Actiunea, pe scurt, a acestui spectacol as pune-o la diversele cursuri de educatie non-formala.
Si inca ceva: in Jocul Regilor nu este nicio printesa. Doritorii de printese si alte personaje de basm sunt rugati sa frecventeze alte spectacole de teatru. 🙂 Salutari REGALE tuturor! 🙂
2 thoughts on “Jocul regilor. Glume adevarate.”