Jocul Bunul Gospodar m-a scos din sarite, dar mi-a oferit 3 lectii importante

Jocul Bunul Gospodar m-a scos din sarite, dar mi-a oferit 3 lectii importante

 

 

Context: la sase dimineata (6 si ceva, sa fi fost 6 jumate), pe 1 ianuarie, eu, alaturi de alti 2 prieteni, am hotarat sa jucam Bunul Gospodar. Ei nu mai jucasera cu nimeni acest joc, eu fiind PRIMUL care a acceptat provocarea (ei il mai jucasera, intelesei eu gresit ca am fost prima persoana; sunt, totusi, prima persoana cu care jocul a durat atata). Jocul este improvizat, tabla efectiva de joc fiind rescrisa de o amica (si desenele bonus). Ca sa intelegeti de ce m-a scos jocul din sarite, trebuie sa va explic ce se intampla in joc.

Asadar, Bunul gospodar este considerat un Monopoly Comunist. Aici trebuie sa cumperi si sa mobilezi complet un apartament. Primul lucru, care nu se va dovedi un impediment deloc mare, este sa faci rost de bani. Ca la Monopoly, cand treci prin start, primesti 2000 de lei. Daca pici FIX pe start, primesti dublu, patru mii.

Nu ai 2 chestii de tras ca la Monopoly, ci una singura, LOZ IN PLIC. Aici majoritatea chestiilor sunt de bine, cele de rau fiind putine si oricum deloc grave.

Acum, ca sa cumperi apartamentul ala trebuie sa faci multe chestii. Nu doar banii-s importanti, ci si norocul. Adica sa pici fix pe casuta (sunt 2) care-ti permite sa-l cumperi. Nu-l cumperi cand vrei tu. Iar cand ai picat pe ea, ai 2 variante: fie-l cumperi cu banii jos, fie in rate. Avansul minim este 11.000 de lei, apoi fiind obligat sa platesti, de fiecare data cand treci prin start, minimu 500 de lei.

Pentru mobila e la fel, dar aici sunt 2 casute distincte: mobila de bucatarie e cuplata cu mobila de camera, iar separat sunt electrocasnicele (masina de spalat, fier de calcat). Aici regula e asa: poti sa le cumperi separat sau pe toate. Bani sa ai.

De exemplu, daca pici pe casuta cu mobila si n-ai bani, asta e, nu cumperi. Dar, invers, daca ai bani si nu pici pe casuta cu pricina, degeaba-i ai.

La loz in plic poti castiga o gramada de chestii, inclusiv un apartament. Pentru ca comunistii-s baieti buni, daca ai deja unul, primesti contravaloarea acestuia (nu e voie cu 2 apartamente, tovarase!).

V-am aratat mai sus poza cu tabla de joc. Mai multe detalii, daca va intereseaza, gasiti aici si aici.

In afara acestor casute, mai sunt casute care te pun sa dai bani. Cele mai naspa sunt cele care te impiedica sa dai cu zarul 1, 2 ori 3 ture. Bine, cea mai naspa chestie e spitalul, unde trebuie sa dai cu un singur zar. Daca dai 1 sau 6, ai scapat. Daca nu, nasol, ramai acolo pana dai.

Acum, imaginati-va urmatoarea situatie: 3 jucatori au apartament, il platesc complet, insa nu nimeresc o casuta de mobila, cea care le permitea sa achizitioneze mobila de bucatarie si mobila pentru camera. Cum se vede in imagine, casuta cu numarul 11.

Problema noastra este ca am stat ore bune sa nimereasca CINEVA acea casuta, pentru a se termina jocul. Era 1 ianuarie, nu doream sa RENUNTAM fix de 1 ianuarie (superstitii) si, cumva, voiam sa vedem CAND se termina. Pe la 12 am terminat jocul. Retineti, pe la 12.

Cu toate astea, jocul mi s-a parut educativ, invatand din el 3 lucruri importante. Sa le luam pe rand:

 

Am trait fix ca-n comunism: aveam bani in buzunar, dar nu aveam ce face cu ei

 

Da, exact cum auziti. Monopoly se bazeaza pe bani, cine are bani are si putere. La Bunul Gospodar importanti sunt banii, dar nu doar ei.

De cate ori nu ati auzit pe cei batrani spunand asta? Alimentarele erau goale, dar buzunarele romanilor erau pline. Nu exista roman care sa poata spune ca nu are bani, ca e plin de datorii.

Eh, la jocul asta pot spune ca am trait o frustrare tipic comunista. Poate asta era si ideea, nu?

Uneori, a castiga nu e totul

 

De obicei, sunt o fire foarte competitiva. Imi place sa castig, chiar daca pentru asta urasc sa trisez. Vreau sa castig pe bune, pe teren, victoria dandu-mi o satisfactie uimitoare pentru multi. Daca ma duc si joc niste jocuri (boardgame-uri, jocuri pe consola, nu conteaza) si castig, ziua mea este mai buna.

Uneori, insa, nu e chiar asa. Ganditi-va ca noi 3, jucatorii, ne doream pur si simplu sa se termine. Renuntasem de ceva timp la ideea ca voi invinge. Invingator m-as fi simtit (si m-am simtit) indiferent de castigatorul efectiv. Nu am invins eu, dar m-am bucurat cand s-a dat zarul necesar.

Iar chestia asta m-a dus cu gandul la fotbal. Stiti, de-a lungul timpului conducatorii mondiali ai fotbalului au luat in discutie diverse posibilitati de a departaja echipele. La un moment dat, cineva propusese un gol de aur mai ciudat: meciul sa se joace pana cand o echipa da gol. Daca n-au dat gol dupa 15 minute? Atunci mai joaca inca 15. Si inca 15. Si inca 30. Si inca 60. Pana cand cineva da gol.

Eu as zice ca e ok, ca e o departajare mult mai fair decat penaltiurile. Sau, ma rog, ZICEAM asta. Dupa experienta cu Bunul Gospodar, tind sa cred ca ar aparea situatii in care jucatorii sa-si doreasca sa se termine meciul. Efectul ar fi contrar. Adica fix ce am patit noi pe 1 ianuarie.

Pentru ca nimeni nu va mai tine minte cine a castigat acel joc, invingatorul nu a primit niciun merit, pur si simplu vom tine minte experienta traumatizanta de a da de sute de ori cu zarul pana sa se intample ce trebuie.

Educatie capitalista: nu-ti bloca banii!

Acum ceva timp, am avut o discutie ampla cu un tip, ce era pe atunci student la o facultate economica. El imi vorbea despre importanta creditului si imi spunea o chestie care pentru mine era absurda: “daca as avea suma X pentru a cumpara cu banii jos un telefon, nu as da-o, ca ar insemna sa-mi blochez acea suma de bani; mai bine fac un calcul, vad cat castig, stiu ca-mi permit sa platesc suma X lunar, deci cu suma aceea de bani, neblocata, pot face altceva”. Bineinteles ca nu eram de acord si, sincer sa fiu, nici acum nu-s convins ca e bine sa-ti faci rate cu orice pret.

Eh, la joc, insa, mi-am dat seama ca, de fapt, acolo gresisem. Sa recapitulam: apartamentul costa 30.000, avansul minim este de 11.000, rata minima este de 500. Tentatia este, bineinteles, sa dai cat mai multi bani deodata, sa dai rate cat mai mari (MINIMUM 500 de lei nu inseamna musai 500, puteai plati si 5000 deodata). Doar ca blocarea acelor bani nu era o solutie buna.

Personal, trecusem pe la punctul cu pricina de vreo 2 ori, dar de fiecare data nu dispuneam de bani. Pentru ca, bineinteles, imi dorisem sa platesc mai repede creditul. Si-n viata reala tot asa as face: daca as avea un credit, prioritatea absoluta ar fi sa scap de el, sa platesc mai multe rate deodata, sa fac ceva sa scap de el. Si, de multe ori, chestia asta nu ar fi deloc productiva.

Ce mi se pare interesant este ca o chestiune pur capitalista reiese dintr-un joc pur comunist. Sau, ma rog, asa o percep eu.

Alte cateva chestii legate de Bunul Gospodar

 

  • Interactiunile cu ceilalti jucatori sunt zero. Nu negociezi, nu platesti, nu patimesti de pe urma altuia. Tu esti coleg de joc cu ei, dar singura miza este sa termini inaintea lui. Atat si nimic mai mult.
  • In afara de apartament si ce contine el, nu detii nimic. Si apartamentul ala, dragutul de el, trebuie sa fie unic. Poti avea o tona de bani, nu ai voie sa detii doua. Ce sa faci, tovarase, cu doua apartamente?
  • La Monopoly daca dai dubla mai dai inca o data. In comunism nu exista oameni simpli si dubli, toata lumea e egala, asa ca indiferent cat dai, tot o singura data dai. Trebuie sa dea si ceilalti tovarasi.
  • Va ziceam ca nu interactionezi cu nimeni. E gresit: interactionezi cu statul. Statul e cel de la care cumperi, statului ii dai bani pentru teatru, film, vacante si alte alea. Statul te ajuta, statul de doboara, statul iti da bani, statul iti ia bani. Suna cunoscut?
  • Mi-ar fi placut sa existe o regula: daca ai prea multi bani esti arestat :)) Sau macar sa ti-i confiste statul. Jocul ar deveni mai frustrant, dar, cumva, mai atractiv. De exemplu, daca ajungi la 50.000 de lei, sa ii pierzi pe toti. Apoi ii faci la loc, dar de ce, tovarase, sa detii atatia bani?!

Cam atat despre Bunul Gospodar si experienta mea din noaptea de revelion cu acesta. Stiu ca-i un articol foarte lung, dar credeti-ma, nu este mai lung decat comunismul. Salutari GOSPODARESTI tuturor! 🙂

Comments

comments

2 thoughts on “Jocul Bunul Gospodar m-a scos din sarite, dar mi-a oferit 3 lectii importante

  1. Drăguț mod de a-ți petrece Revelionul! Eu nu m-am jucat cu Bunul Gospodar în copilărie. Noi preferam să ne jucăm cu mașinuțe. Aveam mai multe mașinuțe, tractoare și camioane și un mic orășel desenat cu un cui pe pământ. Eram capitaliști, dar nu știam încă.

Ai ceva de zis? Vorbeste ACUM sau TACI PE VECI !