Jador interzis la Filarmonica Banat, desi initial organizatorii primisera acordul verbal al organizatorilor. Stirea a mirat pe multi, insa aproape toti au trecut mai departe, fara sa-i intereseze nimic altceva. Au considerat ca e ceva firesc, ca s-a reparat o eroare initiala.
Foarte putini oameni, in special localnici, au fost cu adevarat interesati de subiect. Eu, insa, care am fost pasionat de acest subiect si candva il studiam oficial, sociologic, l-am urmarit cu atentie, asa ca imi permit sa fac mai multe observatii. Toate se invart in jurul ideii de Timisoara antimanelista.
Spun din start: Timisoara este unul dintre orasele mele preferate din Romania, al doilea dupa Cluj-Napoca. Revin de fiecare data cu drag acolo. Imi place aerul de acolo, vibe-ul orasului, cel putin cel din Centru. Imi plac si oamenii, am destui prieteni in oras, mai mult sau mai putin apropiati Evident, apreciez si teatrele de acolo, in frunte cu Nationalul Timisorean.
Deci Timisoara antimanelista suna cam ciudat. Ca nuca in perete chiar. Dar exista ceva sambure de adevar.
Mai stiti decizia fostului primar Robu de a interzice manelele din oras? Si atunci multi au strambat din nas, au spus ca e imposibil, cum se poate petrece asa ceva in Timisoara si alte asemenea.
Cauza principala, capul rautatilor, a fost catalogat Robu. E el nebun, excentric, nu are treaba orasul cu asta.
Scandalul de acum, cu Jador interzis la Filarmonica Banat, este tot unul politic. Si, deloc intamplator, are loc tot in Timisoara. Sa va explic.
Cand un politician face o prostie, o tampenie monumentala, de obicei sunt 2 premise:
- El este prost, tampit, cretin, tembel, dobitoc. Sau nebun. Sau extremist. Este o prostie individuala, a unui singur om.
- El a facut o aparenta prostie avand un plan. De multe ori, prin prostia unui politician statul iese pagubit, insa cineva are de castigat. In alte cazuri, cum e aici, poate fi vorba de un calcul electoral. Cinic, habar n-am daca gresit sau corect.
Hai sa punem cap la cap lucrurile: Robu interzice manelele, Fritz este acuzat de opozitie ca ar incuraja/tolera manelele la Filarmonica, asa ca proaspatul sef al acesteia ia atitudine si refuza cererea de inchiriere. As zice ca Fritz a interzis in mod direct maneaua la Filarmonica, caci ea este condusa de un om numit de el, cu scandal evident,, dar cel putin in teorie aceasta este o institutie cu personalitate juridica proprie. Deci in mod cert nu mai este vorba despre prostia ori nebunia unui singur om. Sunt mai multi, si de la PNL, si de la USR, dar si din opozitie (consiliera este de la ProRomania).
Daca politicienii din mai multe partide, aproape toate (as zice fara PSD, dar inca nu mi-e clar unde se incadreaza ProRomania), se opun manelelor, nu inseamna ca e ceva mai mult decat o disputa politica? Nu cumva au fost informati, sfatuiti, ca publicul timisorean este impotriva acestui gen muzical?
Eu ii numesc snobi intelectuali, snobi muzicali, pe cei care se lauda ca asculta „orice in afara de manele”. Adica muzica pe care o asculti poate fi oricat de proasta, poate fi o balada cantata prost, poate fi un rap infect, nu conteaza, atat timp cat nu e manea e acceptabila pentru tine. Primarul are voie sa cante prost pe scena Filarmonicii atat timp cat nu canta manele, nu?
Ca fapt divers, cand am fost prima oara la Teatrul National din Timisoara am ramas socat de numarul de cravate din sala. Pentru mine, cravata este etalonul snobismului vestimentar. Nu am o problema cu cravata la o nunta, desi chiar si atunci as renunta la ea, insa oamenii care la teatru merg musai cu cravata si se mai si uita urat la cei care n-o fac, sunt in mod evident snobi.
La Bucuresti, chiar si la TNB, numarul cravatelor este mic, din ce in ce mai mic. La Timisoara si la Cluj, insa, numarul este foarte mare.
Snobismul vestimentar devine si snobism intelectual, cultural, muzical. Cel care poarta cravata la teatru si vrea sa-i vada si pe ceilalti ca poarta va refuza maneaua din principiu, considerand ca nu este o muzica demna pentru urechile sale fine. Inca de atunci mi s-au aprins niste beculete.
Sa ne intelegem: orasul este foarte tolerant, nu am o problema cu marea majoritate a locuitorilor (si nici ei cu mine, nu m-am simtit nicio secunda discriminat acolo). Insa, din punctul meu de vedere, exista o elita culturala, intelectuala, deosebit de snoaba, care face galagie si care se face auzita in astfel de situatii. Aceasta elita dicteaza tonul, ii face pe decidenti, indiferent de partide, sa ia decizii absurde din punct de vedere cultural, politic si economic.
E drept, poate or fi la mijloc niste motive sociale, antimanelismul fiind o rabufnire, o supapa prin care niste cetateni culti se razbuna pe niste cetateni certati cu legea. Evident, facand discriminari, punand in aceeasi oala toti oamenii doar din cauza etniei.
Voi vorbi doar de aspectul economic: Filarmonica Banat va fi goala in acea data in care trebuia sa cante Jador. Altfel spus, a fost Jador interzis la Filarmonica Banat nu pentru ca in acelasi timp trebuia sa fie un concert al unei soprane celebre ori al vreunui mare cantaret de Jazz, ci a fost interzis pentru ca pur si simplu el nu trebuie sa cante acolo. Cu riscul ca bugetul Filarmonicii sa fie vaduvit de niste bani, s-a luat decizia interzicerii acelui concert din motive politice si chipurile calitative. Evident ca acea calitate nu a fost stabilita de un juriu/comitet de specialitate si la fel de evident nu s-a decis nici in alte dati in acest mod.
Intre un show de stand-up, deseori plin de vulgaritati, si un concert de manele, ce e de preferat? Care e mai cult, mai pentru intelectuali? Nu voi raspunde la aceasta intrebare, insa voi spune altceva: intre un show de stand-up si un CONCERT de manele, al doilea este mai muzical decat primul. Deci mai indreptatit sa se desfasoare in sala filarmonicii.
Apropo de luarile de pozitie, am urmarit pe DigiFM opinia scriitorului Radu Paraschivescu. El vorbea despre posibilitatea unui concert Guta (sau Salam) pe scena Ateneului Bucurestean. Ce nu ia dansul in considerare, si vad ca multi altii fac la fel, este ca in Bucuresti ai unde concerta. Ai polivalenta si Sala Palatului, locuri unde snobii intelectuali nu au argumente sa intervina. Drept urmare, niciun manelist nu a dorit, nu a incercat, sa concerteze la Ateneu. Asa cum nu ar fi incercat nici in Timisoara DACA AR FI AVUT UNDE ALTUNDEVA SA CONCERTEZE.
Nu in ultimul rand, trebuie sa-mi exprim nedumerirea: in Timisoara se asculta foarte multa muzica sarbeasca, inclusiv turbo-folk, adica un gen muzical care a inspirat si inspira manelistii de la noi. Oare un oras in care duduie turbo-folk-ul poate fi antimanelist?
Drept urmare, din scandalul Jador interzis la Filarmonica Banat eu trag 3 concluzii esentiale:
- Timisoara este un oras plin de snobi, iar politicienii isi pleaca tot mai des urechea la ce spun acestia.
- Antimanelismul este o forma benigna de rasism, care se poate lesne transforma intr-una maligna.
- Timisoara, ca si multe alte orase, are nevoie de mai multe sali de spectacole. Nu ca in Bucuresti ar fi prea multe. Sunt MAI multe, dar inca este nevoie.
Acum sunt curios: ce parere aveti despre scandalul intitulat Jador interzis la Filarmonica Banat? Sunteti de acord cu decizia? Eu unul o consider o decizie gresita, discriminatorie, luata din cauza unor snobi intelectuali care traiesc intr-o bula a lor. Sunteti impotriva ei, asa cum sunt eu? Chiar astept argumente logice. Dar va rog din suflet: cititi in prealabil articolul. Chiar nu vreau sa repet ce am spus deja.
2 thoughts on “Jador interzis la Filarmonica Banat. Timisoara antimanelista.”