Ipocrizie = Afisare a unei atitudini false. Sinonime: falsistate, fatarnicie, prefacatorie. (Conform Dexonline)
Mi-am inceput ziua de azi in Social Media postand urmatoarea chestie:
Asta vizavi de ipocrizia politica. Legat de faptul ca hipsterii au ajuns sa pun in prim plan atitudinea unui politician fata de religie, de biserica. Practic, un candidat a ajuns sa fie bun, in ochii unora, prin simplul fapt ca e ateu. Conform acestei logici, Iliescu ar fi fost bun in 2018.
Doar ca hipsterii nu se opresc aici. Tot ipocrizie este si sa injure peste tot biserica, religia, dar sa se cunune religios. Ori sa-si boteze copiii.
Cunosc cazuri de persoane care fie au facut asta de gura familiei, fie s-au cuplat cu o credincioasa ori un credincios. Si, cumva, nevrand sa se certe pe un subiect atat de mic, au cedat de la ei.
Tin minte cazul unei tipe, amice virtuale, bloggerite in timpul liber, care dupa ce injurase biserica si catedralele, se plangea apoi cat de scump este botezul in Centrul Vechi. Ca na, aceasta ipocrizie merge mana-n mana cu snobismul. Fix ce-si doreste Domnu’ #cumarveni
Sa va spun acum si cum e cazul la mine. Cum sunt, in ce cred, in ce nu cred. Caci acest blog este, intai si intai, despre mine.
Asadar, eu sunt ateu si mi-as dori sa ma pot scoate din scriptele bisericii. Sa nu mai figurez acolo crestin-ortodox. Sa-mi anulez botezul.
Nu stiu daca se poate, vazusem mai demult un film spaniol, bazat pe un caz real, a carui concluzie era simpla: biserica catolica nu-ti permite sa faci asta. Dupa discutii cu mai multi prieteni, unii absolventi de drept, concluzionasem ca ar trebui gasita o religie la care sa aderi si la care apoi sa poti renunta. Ori infiintata in mod oficial o religie numita Ateism. Ori agnosticism, caci asta ar fi cica a mea credinta.
Ateu fiind, eu nu ma voi casatori niciodata religios. As zice ca nu ma voi casatori niciodata si atat, dar na, sa zicem ca las o mica portita deschisa. Totodata, desi nu-mi doresc copii, nici macar unul singur, sunt hotarat ca al meu copil sa nu fie botezat. Sau, ma rog, sa isi aleaga el religia/confesiunea atunci cand va dori. Religia aleasa va trebui sa fie conform propriei credinte. Nu neg, poate fi religia ortodoxa, dar asta nu pentru ca decid eu, cu de la mine putere, acest lucru.
Cu toate astea, si aici ma situez contra curentului unor prieteni fanatici, sunt de acord cu inmormantarile crestinesti. Cu parastasele tinute anual ori la jumatate de an.
De ce spun asta? Nu am devenit brusc crestin. Nu voi deveni crestin inainte sa mor. Sau cel putin nu cred asta in acest moment.
Ma refer, insa, la inmormantarile altora. Atunci cand iti moare cineva drag, ruda ori prieten, nu conteaza credinta ta. Confesiunea ta. Conteaza confesiunea LUI, a celui decedat.
Drept urmare, ateu cum ma stiti, am participat la slujbe de inmormantare pentru mai multe persoane. Personal as organiza astfel de slujbe, daca si cand va fi cazul. Pentru ca, repet, NU este vorba de mine. Este vorba de a respecta o dorinta a celui decedat.
Asa cum imi doresc sa se intample si invers: daca o persoana hotaraste sa fie incinerata si NU doreste o slujba CRESTINEASCA, o inmormantare traditionala, rudele in viata ar trebui sa-i respecte credinta. Si noncredinta, ateismul, agnosticismul, tot credinta este.
Eu sunt liber cugetator, respectand in acelasi timp credintele celorlalti. Cand vad, insa, atata ipocrizie in jurul meu, de ambele parti, imi vine sa urlu. Ipocrizie inseamna si sa injuri biserica, dar sa te duci, DE BUNA VOIE, la cununie ori la botez, la fel cum ipocrizie inseamna si, de partea cealalta fiind, sa ingropi crestineste o persoana care nu era deloc credincioasa. Ambele forme de ipocrizie trebuie sanctionate.
Totodata, ipocrizie inseamna si sa spun ca pentru mine religia este cel mai important argument in alegerea unui politician. Ori, la modul general, in judecarea unui om. Exista foarte multi credinciosi respectabili, la fel cum exista o tona de atei respingatori. Trebuie doar sa stim sa alegem de cine ne inconjuram.
One thought on “Ipocrizie. Romani. Biserica. Politica.”